Mănăstirea Călugăra la 150 de ani de existenţă

Mănăstirea Călugăra este situată în apropierea comunei Ciclova- Montană, fiind aşezată în aşa numita “Valea Călugărului”, într-un loc stâncos din pădurea ce se numeşte “Cracul Călugărului”. Mănăstirea este situată într-un loc deosebit de pitoresc. La poalele unei stânci uriaşe “de aproape o mie de metri numită Stânca Rolului” împrejmuită de o pădure deasă cu copaci seculari, cu izvoare ce dau o apă rece şi după credinţa poporului, având putere vindecătoare, mai precis locul de aici, de timpuriu a atras atenţia lumii evlavioase.


Istoria Mănăstirii Călugăra de astăzi nu este atât de veche ca aceea a altor lăcaşuri de închinare de lege românească, deşi după tradiţie locul este considerat sfânt de sute de ani, de când valea se numeşte Valea Călugărului. Tradiţia spune că în această vale a existat o mănăstire cu mult înaintea celei actuale, având aceeaşi vechime ca şi alte mănăstiri din Banat, dacă nu chiar mai veche decât unele dintre ele.


Preotul şi istoricul Nicolae Tincu Velia (1816-1867), bazându-se pe tradiţia locală şi pe informaţiile rămase de la Petru, protopop al Vărădiei între anii 1776-1801 susţine că mănăstirea care a existat la Ciclova-Montană “către răsărit, pe dealul păduros numit Călugărul, ar avea aceeaşi etate şi viaţă ca cele mai vechi mănăstiri româneşti ... mai bine de 600 de ani”. Se presupune că peştera cioplită în stâncă din Valea Călugărului, descoperită în anul 1859, în vremurile cele vechi, a fost altarul unei mănăstiri.

O atenție deosebită ne-o atrage existența icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni găsită în peșteră se spune despre icoana că ar fi o copie a icoanei Maicii Domnului Prodomița care se află în Sfântul Munte. O întâmplare minunată legată de această icoană a fost consemnată într-o cronică veche. Icoana spune cronica a fost luată de credincioși și dusă în biserica din Oravița, dar dupa două zile icoana dispăruse din locul de unde fusese pusă spre închinare. Întorcându-se în peșteră fără ca mâna omeneasca să o fi atins. Această minune l-a determinat pe tânărul teolog Alexie să intre în cinul monahal fără acordul părinților lui. Prima țintă a călugărului Alexie a fost procurarea de fonduri și materiale pentru ridicarea Mănăstirii pe locul unde se afla peștera. Multe boli ale lumii moderne cum ar fi cancerul și-au găsit vindecare în acest loc sfânt lângă aceasta sfântă icoană. O credincioasă din Timișoara diagnosticată cu sarcom și leucemie stadiu sub clinic la care dupa întervenția chirurgicala medicii i-au comunicat că șansele de supravețuire sunt minime datorită ratei mari de multiplicare a sarcomului (64%). A ajuns din mila lui Dumnezeu la mănăstire înălțând rugăciuni fierbinți la icoana Maicii Domnului și minunea s-a înfăptuit ,iar la aproximativ șase luni în urma unui examen computer tomograf medicii au constatat dispariția tumorii.

Zidirea Mănăstirii s-a început la 16 mai 1860 iar la ridicarea ei au contribuit şi locuitorii parohiei Ciclova – Montană cu suma de 1400 de florini. Ieromonahul Nedici – cu îngăduinţa episcopului Emilian Kengelat – porneşte după ajutoare financiare în toate părţile, chiar şi la Viena, la baronul George Sina, de unde nu a venit cu mâna goală.

În ziua de 1 octombrie 1861 fiind terminate lucrările, a fost sfinţită de episcopul Emilian Kengelat din Vârşeţ, primind hramul “Acoperământul Maicii Domnului” şi “Sfântul Mucenic Procopie”, mutat apoi la data de 14 septembrie, la sărbătoarea “Înălţării Sfintei Cruci”.

La început Mănăstirea a fost considerată ca o capelă a parohiei şi era administrată cu multă însufleţire de întemeietorul ei, ieromonahul Nedici, despre a cărui viaţă ascetică şi plină de abnegaţie se răspândise foarte departe. El moare în 23 iulie 1862.

Urmaşul său, Ioan Murgu (1862-1874) administrează Mănăstirea până la 29 martie 1874, când după o presimţire sinistră ce avusese în aceaşi zi a fost omorât de o stâncă prăvălită asupra locuinţei sale, murind la vârsta de 41 de ani.
Mănăstirea este administrată de preoți mireni până în anul 1903 când este numit Ieromonahul Macarie Guşcă (? – 1903 . De la 1903 până 2000 a suferit numeroase lucrări de reparație și îmbunătățiri efectuate de stareții care s-au succedat, culminând cu Ieromonahul Eftimie Bilan (1973-2000), în timpul căruia s-a reuşit finalizarea lucrărilor de electrificare a Mănăstirii. În prezent Mănăstirea este sub îndrumarea părintelui Protosinghel Casian Oniţă și are un număr de 8 viețuitori. Sub stăreția părintelui Casian s-a restaurat și înfrumusețat biserica (interior și exterior), s-a realizat extinderea corpului de chilii și s-a asfaltat drumul de acces spre mănăstire. În data de 6 iunie 2009. Preasfințitul Lucian Episcopul Caransebeșului a resfințit biserica mănăstirii, în urma unor ample lucrări de restaurare a bisericii mănăstireşti şi a ansamblului monahal.

În data de 1 octombrie 2009, la sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, Preasfințitul Lucian Episcopul Caransebeșului, va săvârși Sf. Liturghie arhierească, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la înființare, în cadrul căreia va hitrotesi întru arhimandrit pe părintele stareț, Protosinghelul Casian Oniţă.


Aşadar prin întreaga istorie a Mănăstirii Călugăra, ea rămâne şi va fi un izvor viu al consolidării spiritului creştin ortodox din zona Oraviţei şi în Valea Caraşului, ea fiind o oază de linişte şi de purificare sufletească pentru orice om ce râvneşte la starea deplinătăţii în Dumnezeu şi în Biserică.