1865-2015 – Învățământul teologic la 150 de ani de existenţă

Mergând pe firul istoriei, în cei 150 de ani de existenţă, învăţământul teologic din Caransebeş a rămas o constantă bine definită a Banatului Montan, chiar şi atunci când activitatea Episcopiei din Caransebeş a fost suspendată de regimul comunist.

Deşi învăţământul teologic propriu-zis a luat fiinţă şi s-a organizat în Caransebeş odată cu reînfiinţarea Episcopiei Caransebeşului sub ierarhie română, în anul 1865, există totuşi indicii sigure că Biserica Ortodoxă Română de pe aceste meleaguri nu a fost lipsită de-a lungul vremii de posibilitatea de a-şi forma mereu slujitori ai Sfintelor Altare.

S-a subliniat pe bună dreptate că oraşul „Caransebeş reprezintă pentru bănăţeni, ceea ce este Braşovul pentru ardeleni”. Printre cei care au tradus Palia de la Orăştie în anul 1582 se numără şi Ştefan Herce, „propovăduitorul” din Caransebeş, precum şi Efrem Zăcan, „dascăl de dăscălie” de aici. Nu poate fi trecut cu vederea nici numele eruditului Mihail Halici, corifeu al latinităţii românilor şi autorul primului dicţionar român. În acest context cultural, nu putem pune la îndoială faptul că nu s-ar fi aflat la Caransebeş şi o şcoală pe lângă mănăstirea de aici, unde îşi avea reşedinţa episcopul. La astfel de şcoli mănăstireşti se pregăteau viitorii cantori, învăţători şi preoţi, spre a ţine trează conştiinţa de ţară şi de neam, prin credinţa strămoşească şi limba română.

I. Institutul Teologic din Caransebeş

După reînfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române din Caransebeş, în anul 1865, primul episcop, Ioan Popasu, a reuşit încă din noiembrie acelaşi an, să mute la Caransebeş secţia românească a institutului teologic din Vârşeţ, spre a activa aici, după modelul şagunian al Mitropoliei de la Sibiu, deopotrivă viaţa bisericească ortodoxă, românească şi teologică, specifică zonei.

Hotărâtoare pentru activitatea noii şcoli teologice de la Caransebeş au fost dispoziţiile şedinţei sinodale de la Sibiu, din 16 august 1865, privind „translocarea institutului clerical de la Vârşeţ la Caransebeş, care se va afla „sub nemijlocita purtare de grijă a Prea Sfinţiei Sale episcop al Caransebeşului”, în ce priveşte „primirea elevilor clerici pe anul viitor şcolastic”, „pentru îndeplinirea catedrelor profesorale” şi asigurarea „salariilor profesorale şi alte speze ale susţinerii aceluiaşi institut”.

Aceste decizii, deşi generale şi succinte, vor marca principial întreaga activitate a şcolii teologice din Caransebeş în dăinuirea sa istorică.

Şi anume, ele precizează că:

1. Biserica şi-a propus un ideal şi un obiectiv temeinic şi bine motivat;
2. Biserica şi-a propus cu tenacitate independenţa acţiunilor proprii, conform idealului urmărit.

Revenind la cursul istoric al evenimentelor, vom face precizarea că Hotărârea Consistoriului Episcopiei Caransebeşului din 23 septembrie 1865 „translocă” şcoala clericală de la Vârşeţ la Caransebeş, încât institutul teologic diecezan de aici, cu o durată de 2 ani, se va deschide la 10 noiembrie 1865, având 12 elevi şi 2 profesori: George Peştean, adus de la Vârşeţ, unde activase 15 ani, şi Mihail Velceanu, preot în Dognecea, numit la catedră prin concurs.

Alături de institut funcţiona şi un internat. Acesta s-a deschis la 28 noiembrie 1899 de către episcopul Nicolae Popea, apreciindu-se de către directorul de atunci că „deschiderea primului internat teologic în dieceza ortodoxă a Caransebeşului este un eveniment epocal” (Iosif Olariu).

Nefiind însă corespunzător sub aspectul condiţiilor de studiu şi cazare, încă din 1911 episcopul Miron Cristea depune interes şi deosebit efort în vederea colectării sumei necesare construirii unei clădiri ce va servi deopotrivă pentru institut şi internat, deziderat finalizat abia în 1923 de către episcopul Iosif Badescu.

Pentru a se putea împlini obiectivele propuse, episcopul Ioan Popasu şi ceilalţi ierarhi bănăţeni, care i-au urmat în scurgerea vremii, au înţeles că numai un corp profesoral de elită va putea realiza un învăţământ de calitate, pe măsură să formeze slujitori ai altarelor vrednici de menirea lor şi de dezideratele Bisericii ortodoxe pe aceste meleaguri.

Dintre venerabilii dascăli de teologie reţinem numele celor mai reprezentativi profesori de la Institutul teologic diecezan, formaţi de Eparhia Caransebeşului, spre a sluji idealurile Bisericii bănăţene: George Peştean (1822-1886); Mihai Velceanu (1815-1883); Arhiereul Filaret Musta (1839-1930); Iosif Iuliu Olariu (1859-1920);. Petru Barbu (1846-1941); George Dragomir (1870-1918); George Popovici (1862-1927); Vasile Loichiţă (1881-1958); Moise Ienciu (1881-1953); Andrei Ghidiu (1849-1937); Dimitrie Cioloca (1878-1963).

Din anul 1876, prin grija aceluiași episcop Ioan Popasu, Institutului Teologic i s-a adăugat şi unul pedagogic.

II. Academia Teologică din Caransebeş

Noile evenimente care au survenit în ţară, odată cu actul Marii Uniri din 1918, au determinat noi atitudini calitativ superioare, privind învăţământul teologic, mai ales după înfiinţarea în 1925 a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. În această situaţie, încă din anul 1924, Adunarea eparhială de la Caransebeş a hotărât să ridice Institutul teologic la grad de Academie Teologică, cu durata de 4 ani de studiu. Din lipsă de profesori, acest deziderat nu a putut fi realizat decât peste 3 ani, la 24 septembrie 1927.

O nouă generaţie de profesori, în frunte cu directorul Institutul teologic, Dr. Petru Barbu, devenit primul rector al Academiei Teologice, va continua activitatea de studiu a înaintaşilor, pe fondul continuităţii tradiţiei bisericeşti şi a educaţiei specifice făcută studenţilor, deja formată în Caransebeş, reuşind să creeze o ambianţă de studiu academic, pe măsură să ridice, prin valoarea operelor lor, prestigiul învăţământului teologic de aici la nivelul universitar echivalent celorlalte instituţii de învăţământ din Biserica Ortodoxă Română şi din ţară.

Dintre profesorii Academiei teologice, pe lângă cei veniţi de la Institutul teologic diecezan (Petru Barbu, Dimitrie Cioloca şi Antoniu Sequens), vor activa nume noi, scrise cu litere de aur în istoria Bisericii bănăţene şi a teologiei româneşti: Zeno Munteanu (1902-1997); Arhimandritul Laurenţiu Busuioc (1897-1962); Gheorghe Cotoşman (1904-1977); Petru Rezuş (1913-1995); Mircea Chialda (1913-1991); Dumitru Belu (1902-1980); Sofron Vlad (1901-1989); Dr. Nicolae Corneanu – Mitropolitul Banatului (1923-2014).

III. Seminarul Teologic din Caransebeş

După reforma comunistă a învăţământului din 1948, Academia teologică din Caransebeş s-a desfiinţat. Dascălii binecuvântaţi de Dumnezeu, care, prin activitatea şi scrisul lor, au făcut din Caransebeşul lui Ioan Popasu şi Iosif Badescu o cetate de cultură teologică, în mare parte s-au risipit prin alte oraşe. Au mai rămas la Caransebeş doar doi profesori, Zeno Munteanu şi Constantin Vladu. După anul 1948 la Caransebeş a mai rămas doar o şcoală profesională de cântăreţi bisericeşti cu durata de 2 ani, ridicată apoi la 3 şi 4 ani ca „şcoală medie de cântăreţi bisericeşti”, spre a şcolariza elevi aparţinători Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului, precum şi Episcopiei Aradului. Abia în anul şcolar 1955/1956, când s-a mai dezgheţat atmosfera internaţională, teologia din Caransebeş începe să primească un contur mai definit, întemeindu-se un seminar teologic cu durata de 5 ani, dintre care primii doi ani erau dedicați pregătirii cântăreților bisericeşti.

Din anii ’60 au activat la Seminarul teologic din Caransebeş profesori cu o pregătire teologică deosebită, ca: Arhid. Cornel Olariu şi Ioan Teodorovici, iar după absolvirea cursurilor doctorale Înalpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Timotei Seviciu şi-a început activitatea tot la Seminarul teologic din Caransebeş (1960-1961). La fel şi profesorii: Dumitru Abrudan, Silviu Anuichi, Sorin Cosma, Vasile Muntean, Nicolae Achimescu, Valer Bel, Remus Rus.

Nu putem trece cu vederea că doi dintre absolvenţii seminarului au fost ridicaţi la treapta arhieriei: Preasfinţitul Părinte Episcop Daniil Stoenescu şi Preasfinţitul Episcop Lucian Mic al Caransebeşului.

Sub aspect administrativ-organizatoric, s-a finisat în 1963 noua clădire a căminului-internat pentru elevi, dotat cu mobilierul necesar. S-a organizat biblioteca seminarului, înfiinţându-se în 1964 un post de bibliotecar. În 1967 s-au amenajat sălile de clasă, sălile de dulapuri şi localul arhivei şcolii, dotate cu cele necesare. În 1968 s-a pictat capela fostei episcopii (dată în folosinţa şcolii încă din 1963), iar dormitoarele au fost dotate cu un nou mobilier. În 1969 s-a efectuat lucrarea de încălzire centrală în toată şcoala, iar când numărul elevilor s-a înmulţit, s-a pornit acţiunea de supraetajare a căminului-internat, lucrare începută în vacanţa de vară şi dată în folosinţă odată cu începerea noului an şcolar 1970-1971. În continuare, s-a construit o nouă aripă a clădirii din curtea şcolii, amenajându-se o nouă bucătărie, sală de mese şi sală festivă, dotate cu mobilierul necesar (1972).

Construcţia s-a efectuat în anul 1972, iar la 3 aprilie 1973 a avut loc slujba de sfinţire a noului edificiu, spre a fi dat în folosinţă

Odată cu descătuşarea provenită în urma Revoluţiei din 1989, Seminarul teologic din Caransebeş, purtând de acum numele Episcopului Ioan Popasu, se va afla în reţeaua învăţământului de stat, cu toate avantajele şi dezavantajele ce decurg de aici. În tumultul libertăţii obsesive, seminarul s-a evidenţiat cu precădere prin activitatea corală, pe măsură să-i ducă faima în ţară şi străinătate

Din anul 1990 şi-a făcut din nou apariţia şcoala de cântăreţi bisericeşti cu durata de studiu de 2 ani, care a funcţionat doar un deceniu, fiindcă încadrarea absolvenţilor în calitate de cântăreţi bisericeşti nu şi-a putut dovedi finalitatea. De aceea, absolvenţilor acestei şcoli li s-a oferit posibilitatea de a echivala şi continua studiile seminariale, cu diferenţă la materiile pe care nu le aveau ca obiect de studiu în programa şcolilor de cântăreţi.

Între anii 1993-1996 s-a deschis pe lângă seminarul teologic o şcoală postliceală de cântăreţi bisericeşti şi învăţători. Neavând finalitatea aşteptată, şcoala a funcţionat trei ani cu o singură clasă, absolvenţilor acordându-li-se dreptul de a funcţiona ca învăţători.

Un nou avânt i se imprimă seminarului teologic „Episcop Ioan Popasu” din Caransebeş începând cu anul 2006, când Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian Mic al Caransebeşului a transferat sediul seminarului într-un nou edificiu, realizat în doar câteva luni, amenajând şi dotând cu mobilierul necesar cinci săli de clasă şi o sală pentru cabinetul de informatică. În noul an şcolar 2007-2008 a fost dat în folosinţă noul cămin-internat, dotat cu toate cele necesare, după ultimele standarde europene, adăugându-i-se o sală de meditaţie, o nouă sală pentru cabinetul de informatică, iar alături s-au amenajat bucătăria, cantina şcolii şi spălătoria

În structura anilor de studiu ai seminarului a apărut recent o mutaţie, în sensul că perioada de şcolarizare s-a redus de la 5 ani la 4 ani, astfel că în anul şcolar 2007-2008 a absolvit prima promoţie cu 4 ani.

Corpul profesoral din anul şcolar 2015-2016 este format din următorii clerici:

• Pr. prof. dr. Rusalin ISAC – director;
• Pr. sach. Mihail Constantin CĂLIN – duhovnic;
• Pr. ic. stavr. dr. Pavel MARCU;
• Pr. ic. stavr. dr. Pătruţ-Nicolae BĂNĂDUC;
• Arhid. drd. Vicenţiu ROMÂNU;
• Arhid. Prof. Ilie Florin CIUCUR;
• Pr. ic. Gheorghe TISTU;
• Pr. Petru VASILESCU.

IV. Secţia de Teologie din Caransebeş

Continuitatea istorică a învăţământului teologic din Caransebeş este marcată de ascensiunea lui universitară. Venind în 1996 la cârma reactivatei Episcopii a Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Episcop Dr. Laurenţiu Streza, actualmente Mitropolitul Ardealului, a readus în activitate învăţământul teologic universitar în Caransebeş, exact după o jumătate de veac de la desfiinţarea sa.

Sâmbătă, 3 octombrie 1998, la Caransebeş a avut loc deschiderea oficială a cursurilor universitare ale secţiei de Teologie Ortodoxă-Istorie, din cadrul Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa, act de mare însemnătate pentru învăţământul teologic românesc în general şi cel caransebeșean în special. Secţia de teologie, funcţionând pe lângă Universitatea reşiţeană în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administrative, a avut la început cursuri de patru ani cu specializarea „Teologie Ortodoxă Didactică şi Istorie”, absolvenţilor acordându-li-se posibilitatea de a ocupa funcţii în învăţământ ca profesori de istorie şi de religie. Fiindcă mulţi dintre cei care studiază teologia doreau să devină preoţi, la cererea Conducerii eparhiale, Universitatea a aprobat alcătuirea unui modul în care să se predea şi materiile specifice teologiei, pe măsură să le ofere absolvenţilor posibilitatea de a efectua examenul de capacitate preoţească şi de a continua studiile postuniversitare de doctorat la toate cele patru secţii teologice din ţară.

Acreditarea secţiei de teologie în anul 2007 (detaşată de istorie) a oferit posibilitatea învăţământului teologic universitar din Caransebeş să-şi continue activitatea, cursurile de licenţă având durata de 3 ani, iar cursurile masterale de 2 ani. Interesul Universităţii reşiţene de a promova într-o formă calitativ superioară învăţământul teologic universitar din Caransebeş, s-a concretizat prin deschiderea cursurilor masterale de 2 ani, în 2008. Dintre cadrele universitare de la secţia de Teologie Didactică din Caransebeş, care, activând aici, au elaborat cărţi şi numeroase studii, reţinem următoarele nume: ÎPS Laurenţiu Streza, PS Lucian Mic, Sorin Cosma, Vasile Muntean, Vasile Petrica, Ioan Mihoc, Florin Dobrei, Daniel Alic, Nichifor Tănase.

În anul universitar 2015-2016, profesorii clerici ai Secţiei de Teologie din Caransebeş sunt:

• P.S. Episcop conf. univ. dr. LUCIAN MIC;
• Pr. conf. univ. dr. Florin DOBREI;
• Pr. conf. univ. dr. Ioan MIHOC;
• Pr. lect. univ. dr. Daniel Aron ALIC;
• Pr. lect. univ. dr. Nichifor TĂNASE;
• Arhim. drd. Constantin TIMIŞ;
• Protos. asist. univ. drd. Casian RUȘEȚ;
• Diac. asist. univ. drd. Lucian Zenoviu BOT.

Se cuvine să evidenţiem că întreaga activitate didactică şi întreg procesul educativ duhovnicesc în învăţământul seminarial şi universitar din Caransebeş se desfăşoară sub binecuvântarea şi sub directa îndrumare a Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian al Caransebeşului.

Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian cultivă la Caransebeş un învăţământ menit să formeze competenţe practice, spre a promova elemente capabile să fructifice creator, în funcţia pe care o vor exercita în viitor, cunoştinţele primite în şcoală. De altfel, aceasta este şi orientarea modernă a învăţământului de pretutindeni, fiindcă numai aşa îşi poate dovedi eficienţa şi finalitatea.

Ca o mărturie a aportului adus de cetatea Caransebeșului la dezvoltarea învăţământului teologic românesc, consemnăm cuvintele rostite în 11 septembrie 2010, preziua târnosirii noii catedrale „Învierea Domnului” din Caransebeş, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „oraşul Caransebeş a fost un oraş al mărturisirii credinţei ortodoxe, la margine de ţară, şi un oraş al apărării identităţii şi unităţii naţionale, al refacerii unităţii naţionale, putem spune, pentru că împreună cu Aradul, acest oraş a contribuit la dezvoltarea conştiinţei naţionale de refacere a unităţii naţionale, ceea ce s-a şi întâmplat, în 1918. De asemenea, oraşul Caransebeş, eparhia aceasta, rămân în conştiinţa noastră, a Bisericii Ortodoxe Române, ca cetate de cultură teologică. Seminarul Teologic din Caransebeş a avut profesori iluştri, care au scris cărţi de înaltă ţinută academică şi au format generaţii întregi de preoţi, profesori şi oameni de cultură, în general. Deci avem de-a face aici cu o tradiţie, nu doar a evlaviei, ci şi a gândirii teologice, academice, care a influenţat cultura, a influenţat societatea şi a dat prestigiul şi demnitatea acestei zone…” (Foaia Diecezană, nr. 9-10/2010, p. 7).

V. Învăţământul religios

Învățământul religios (activitatea de predare a Religiei în şcolile publice) din Episcopia Caransebeşului se realizează în conformitate cu legile Statului Român, cu Statutul pentru organizarea şi funcționarea Bisericii Ortodoxe Române şi alte canoane, regulamentele şi hotărâri ale autorităţilor bisericeşti normative pentru desfăşurarea orelor de Religie.

Situaţia numerică a corpului profesoral care predă religia în şcoli în anul şcolar 2015-2016, este următoarea:

• 89 cadre didactice, din care 36 sunt titulare pe Religie şi 12 cu completare de normă în altă specialitate, 41 sunt profesori suplinitori. Dintre aceştia, 23 sunt preoţi cu studii superioare. Dintre cei 89 profesori de Religie, 27 au gradul Definitiv în învăţământ, 21 au gradul II şi 27 au gradul I, iar un profesor are Doctorat.

Atât elevii, cât şi cadrele didactice sunt implicaţi în programe cu caracter social. Foarte multe şcoli din Episcopia Caransebeşului au amenajat cabinete de Religie, iar în 7 unităţi de învăţământ funcţionează capele şcolare.

Inspector pentru disciplina Religie este Părintele Sorin Oţelariu, profesor la Liceul Mircea Eliade din Reşiţa. Preacucernicia Sa a fost numit cu data de 1 iulie 2015 şi a avut o activitate benefică pentru învăţământul religios din Episcopia noastră.

Din 1 noiembrie 2015, la Centru Eparhial a fost angajat şi un responsabil pentru problemele învăţământului din Eparhie, P.C. Diac. Lucian Bot.