Săpăturile arheologice efectuate pe Clisura Dunării au scos la iveală şi câteva obiecte cu însemne creştine care datează din secolele IV-V, dovedindu-se astfel existenţa în aceste locuri a unei vieţi creştine timpurii, Îndemnaţi de aceste descoperiri, protopopul Ion Văran al Oraviţei şi primarul comunei Sicheviţa, Gheorghe Birtea, au propus Consiliului Eparhial al Episcopiei Caransebeşului înfiinţarea unui schit pe malul Dunării. În luna iunie 2001 Episcopia Caransebeşului a aprobat oficial înfiinţarea unui schit în localitatea Gornea, comuna Sicheviţa, pe locul unui fost pichet de grăniceri, însă activitatea monahală a început din luna mai a anului 2001, prin aşezarea în acest loc a monahiilor Macaria şi Anastasia Grăpean (de la Mănăstirea Dealu, Târgovişte), împreună cu ieromonahul Valerian de la Schitul Pătrunsa, judeţul Vălcea.

Terenul şi clădirile existente au fost donate Episcopiei de către Ministerul de Interne, aici funcţionând înainte un pichet grăniceresc. La data de 21 noiembrie 2001, cu prilejul sărbătorii „Intrării Maicii Domnului în Biserică”, hramul acestui aşezământ monahal, chiriarhul locului, P.S. Dr. Laurenţiu Streza, a binecuvântat începutul lucrărilor de amenajare a schitului. În anul 2002 s-au construit trapeza, chiliile, bucătăriile şi arhondaricul pentru credincioşi, iar în 2 mai anul 2003, la praznicul Izvorul Tămăduirii, s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică a aşezământului monahal, aceasta fiind construită între anii 2004-2010 din cărămidă, în stil bizantin, bine proporţionată, fiind încăpătoare pentru toţi credincioşii care calcă pragul acestui aşezământ monahal.

Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului a târnosit paraclisul mănăstiresc în data de 21 noiembrie 2006, iar biserica Schitului, cu hramul Intrarea în biserică a Maicii Domnului, în noiembrie 2010. Ca o recunoaştere a strădaniilor trăitorilor din acest aşezământ, la propunerea Preasfinţitului Lucian, Episcopul Caransebeşului, în cadrul Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Banatului, ce a avut loc la data de 18 noiembrie 2010, sub preşedinţia Înalt Prea Sfinţitului Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului, schitul a fost ridicat la rang de mănăstire.

Mânăstirea are un rol important în reînnoirea vieţii spirituale a ţinuturilor învecinate Dunării şi arată păstrarea tradiţiei monahale ortodoxe în sudul Banatului. În prezent sunt 12 vieţuitoare, stareţă fiind monahia Dimitria Iosif.