Conform documentelor, schitul de la Vărădia, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, este cel mai vechi aşezământ monahal din judeţul Caraş-Severin. În anul 1776 sunt desfiinţate 5 mănăstiri, printre care şi cea de la Vărădia. În anul 1865, credincioşii uniţi din Vărădia au vrut să intre în posesia mănăstirii de la Chilii, pentru a o transforma în propria lor biserică. Această încercare nu a reuşit pentru că episcopul sârb nu a fost de acord, mănăstirea aparţinând în acea vreme Episcopiei Vârşeţului.

În anul 1949 mănăstirea La Chilii trece în vistieria Primăriei Vărădia, dar, din cauza nepăsării autorităţilor, cu trecerea timpului biserica a început să se degradeze. Actuala biserică a schitului s-a construit în prima jumătate a secolului al XVIII-lea şi s-a finalizat în anul 1754, în vremea episcopului Ioan Georgevici. A fost târnosită de episcopul Vârşeţului, Vichentie Popovici. Această informaţie o avem din statistica privitoare la bisericile din teritoriu Vârşeţului, din 15 ianuarie 1754: „Biserica de piatră, frumoasă, cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt, sub episcopul Ioan Georgevici”. Biserica impresionează prin masivitatea ei. Are ziduri groase de piatră şi cărămidă, iar planul construcţiei este de formă dreptunghiulară, cu o absidă circulară la altar. Are 18 m lungime, 8 m lăţime şi 30 m înălţime. Pardoseala este din mozaic, iar catapeteasma din zid.

Lăcaşul de la Vărădia şi-a reluat activitatea monahală cu statut de schit în 6 iunie 2004, atunci când Consiliul Eparhial a hotărât mutarea preacuviosului părinte Fanurie de la Mănăstirea Călugăra (aici având o activitate ca vieţuitor din 1999) la Schitul Vărădia, ca stareţ.După ce părintele stareţ a reuşit să înnoiască exteriorul bisericii, în 22 august 2010, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, a poposit în mijlocul pelerinilor de la schitul Vărădia şi a oficiat Sfânta Liturghie arhierească şi slujba de resfinţire a bisericii monument istoric cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”.