Cea mai importantă realizare a Bisericii Româneşti din Transilvania în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea (vremea mitropolitului Andrei Şaguna) a fost restaurarea Mitropoliei Transilvaniei (1864) şi reînfiinţarea Episcopiei Caransebeşului, lucru ce a dus la dezvoltarea vieţii naţionale, bisericeşti şi culturale a românilor transilvăneni.

Caransebeşul, străvechi centru bisericesc al Banatului, şi-a dobândit Episcopia prin diploma imperială din 8 iulie 1865: „Caransebeşul, care şi în timpuri vechi a avut episcopie de rit greco-oriental, decidem a-l împodobi de aici înainte cu scaun episcopal. Eparhia sa cuprinde toate parohiile româneşti care se află, sau în viitor se vor afla, în teritoriul protopopiatelor: Caransebeş, Mehadia, Lugoj, Făget, Oraviţa, Jebel, Vârşeţ, Palanca, Panciova şi Ciacova“. Condiţiile pentru întreţinerea unei episcopii erau vitrege. Caransebeşul dispunea pentru episcopie doar de o casă dărăpănată, o moară dată în arendă şi câteva iugăre de pământ. Episcopii Caransebeşului au luptat, în condiţii istorice grele, pentru afirmarea duhovnicească, culturală, naţională şi patrimonială a Episcopiei Caransebeşului. Din cauza greutăţilor materiale, în oraşul Caransebeş nu s-a putut clădi o catedrală episcopală, acest statut avându-l cea mai veche biserică din Caransebeş (Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe), construită în secolul al XVIII-lea.

Prima dorinţă de a ridica la Caransebeş o catedrală episcopală a aparţinut patriarhului Miron Cristea, care, în vremea păstoririi sale la Caransebeş (1910-1919) a vorbit de nenumărate ori de necesitatea ridicării unei noi catedrale. Datorită condiţiilor politice de dinaintea datei de 1 Decembrie 1918 acest lucru nu s-a putut realiza. După numirea ca mitropolit primat la Bucureşti, Miron Cristea a revenit la Caransebeş şi, rostind o cuvântare, a mulţumit bănăţenilor pentru colaborarea avută. Acum a iniţiat şi un fond pentru zidirea unei noi catedrale în Caransebeş, fond pentru care a donat 20.000 de coroane. După ce a condus Biserica Ortodoxă Română Autocefală ca mitropolit primat, Miron Cristea a devenit, în anul 1925, primul patriarh al României. În această calitate a sfinţit în Bucureşti, la 11 mai 1929, troiţa şi locul unei noi catedrale a „Mântuirii Neamului”. Pe plan politic a condus regenţa României în perioada 1927-1930 şi a avut calitatea de prim-ministru (1938-1939).

În anul 2010, Episcopia Caransebeşului comemorează Centenarul instalării episcopului Miron Cristea în scaunul vlădicesc al Caransebeşului. Cel de-al treilea episcop al Caransebeşului, Miron Cristea, a fost ales la 4 decembrie 1909 în urma sinodului ce s-a convocat cu acest scop. Ceremonia hirotoniei a avut loc la Sibiu, marţi, a treia zi de Paşti, la 3 mai 1910, iar instalarea în scaunul episcopal a avut loc în Duminica Tomii, 8 mai 1910.

Un alt ierarh al Caransebeşului ce a dorit cu mare însufleţire ridicarea unei catedrale în Caransebeş a fost Episcopul Veniamin Nistor (1941-1949). Acesta a urmărit încă din prima zi a păstoririi sale ridicarea catedralei Caransebeşului. Din pricina greutăţilor prilejuite de anii războiului şi datorită instaurării regimului comunist, catedrala nu s-a mai construit, mai mult, la 14 februarie 1949, istorica Episcopie a Caransebeşului a fost desfiinţată.



Prin voia şi lucrarea lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat, episcopia s-a reîntemeiat în anul Domnului 1994. Restauratorul Episcopiei Caransebeşului, episcopul Emilian Birdaş, a întocmit planul noii catedrale, iar piatra de temelie a fost pusă la data de 27 octombrie 1996 de către Preasfinţitul Părinte Episcop Laurenţiu Streza, astăzi mitropolitul Ardealului.

Fundaţia Catedralei a fost executată de S.C. Construct 102 S.R.L. Caransebeş din anul 1997 până în anul 2000, când s-a ajuns la cota zero. Construcţia zidurilor a început în anul 2000 prin S.C. Hidroconstrucţia Caransebeş, până în anul 2005 ajungându-se la nivelul ferestrelor. În anul 2006 s-a amenajat pentru slujire demisolul, Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” intrând în circuitul religios liturgic la Sărbătoarea Naşterii Domnului.

În cursul anilor 2007 şi 2008 catedrala a fost ridicată, acoperită şi tencuită exterior. Firmele constructoare au fost S.C. LB Crismi SRL şi S.C. Granit Prest S.R.L din Lugoj. În anul 2009 s-au continuat lucrările de tencuire şi amenajare interioară, biserica fiind terminată în primăvara anului 2010. Iconostasul sculptat în lemn şi mobilierul au fost confecţionate de firma S.C. Livadar Impex S.R.L. din Arad, iar clopotele, sfinţite şi înălţate la praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir din anul 2007, au fost executate de firma Hörz din Ulm – Germania.



După multă trudă din partea tuturor celor implicaţi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL, în 12 septembrie noua catedrală a Caransebeşului, cel mai de seamă aşezământ bisericesc al credincioşilor ortodocşi din Episcopia noastră a fost sfinţit. Manifestările prilejuite de acest eveniment s-au desfăşurat în perioada 11-13 septembrie a.c. Bucuria noastră a fost împlinită şi de vizita Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care în fruntea unui sobor de arhierei, preoţi şi diaconi a oficiat târnosirea catedralei caransebeşene, în anul centenarului instalării episcopului Miron Cristea în scaunul vlădicesc de la Caransebeş (1910 – 2010).

Ctitori, miluitori şi binefăcători ai acestui sfânt locaş de închinare au fost preoţii şi credincioşii eparhiei Caransebeşului şi alţi oameni iubitori de Dumnezeu şi dornici de a zidi Casă Domnului. Prin jertfa şi osteneala pe care le-au dovedit, Dumnezeu a împlinit lucrările de edificare a noii catedrale din Caransebeş, făcându-i vrednici de pururea pomenire în rândul ctitorilor acestei biserici, care este şi va rămâne peste ani emblema Ortodoxiei Banatului Montan.