Mănăstirea Călugăra la 150 de ani de existenţă

Mănăstirea Călugăra este situată în apropierea comunei Ciclova- Montană, fiind aşezată în aşa numita “Valea Călugărului”, într-un loc stâncos din pădurea ce se numeşte “Cracul Călugărului”. Mănăstirea este situată într-un loc deosebit de pitoresc. La poalele unei stânci uriaşe “de aproape o mie de metri numită Stânca Rolului” împrejmuită de o pădure deasă cu copaci seculari, cu izvoare ce dau o apă rece şi după credinţa poporului, având putere vindecătoare, mai precis locul de aici, de timpuriu a atras atenţia lumii evlavioase.


Istoria Mănăstirii Călugăra de astăzi nu este atât de veche ca aceea a altor lăcaşuri de închinare de lege românească, deşi după tradiţie locul este considerat sfânt de sute de ani, de când valea se numeşte Valea Călugărului. Tradiţia spune că în această vale a existat o mănăstire cu mult înaintea celei actuale, având aceeaşi vechime ca şi alte mănăstiri din Banat, dacă nu chiar mai veche decât unele dintre ele.


Preotul şi istoricul Nicolae Tincu Velia (1816-1867), bazându-se pe tradiţia locală şi pe informaţiile rămase de la Petru, protopop al Vărădiei între anii 1776-1801 susţine că mănăstirea care a existat la Ciclova-Montană “către răsărit, pe dealul păduros numit Călugărul, ar avea aceeaşi etate şi viaţă ca cele mai vechi mănăstiri româneşti ... mai bine de 600 de ani”. Se presupune că peştera cioplită în stâncă din Valea Călugărului, descoperită în anul 1859, în vremurile cele vechi, a fost altarul unei mănăstiri.

O atenție deosebită ne-o atrage existența icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni găsită în peșteră se spune despre icoana că ar fi o copie a icoanei Maicii Domnului Prodomița care se află în Sfântul Munte. O întâmplare minunată legată de această icoană a fost consemnată într-o cronică veche. Icoana spune cronica a fost luată de credincioși și dusă în biserica din Oravița, dar dupa două zile icoana dispăruse din locul de unde fusese pusă spre închinare. Întorcându-se în peșteră fără ca mâna omeneasca să o fi atins.


Zidirea Mănăstirii s-a început la 16 mai 1860 iar la ridicarea ei au contribuit şi locuitorii parohiei Ciclova – Montană cu suma de 1400 de florini. Ieromonahul Nedici – cu îngăduinţa episcopului Emilian Kengelat – porneşte după ajutoare financiare în toate părţile, chiar şi la Viena, la baronul George Sina, de unde nu a venit cu mâna goală.


În prezent Mănăstirea este sub îndrumarea părintelui Protosinghel Casian Oniţă și are un număr de 8 viețuitori. Sub stăreția părintelui Casian s-a restaurat și înfrumusețat biserica (interior și exterior), s-a realizat extinderea corpului de chilii și s-a asfaltat drumul de acces spre mănăstire. În data de 6 iunie 2009, Preasfințitul Lucian Episcopul Caransebeșului a resfințit biserica mănăstirii, în urma unor ample lucrări de restaurare a bisericii mănăstireşti şi a ansamblului monahal.


Astăzi, 1 octombrie 2009, la sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, Preasfințitul Lucian Episcopul Caransebeșului, a săvârșit Sf. Liturghie arhierească, cu prilejul hramului mănăstireasc şi împlinirii a 150 de ani de atestare documentară a mănăstirii, în cadrul căreia a hitrotesit întru arhimandrit pe părintele stareț, Protosinghelul Casian Oniţă.


La Sf. Liturghie au slujit alături de Ierarh, peste 50 de preoți și au participat sute de credinciioşi care s-au închinat icoanei Maicii Domnului. Făcătoare de minuni şi moaştelor pietrificate ale sfântului pustnic necunoscut care s-a nevoit în aceste locuri.


Cei 150 de ani de atestare documentară a mănăstirii Călugăra (1859 – 2009), nu fac altceva decât să confirme prezenţa permanentă şi continuă a vieţii monahale ortodoxe în Banatul Istoric, prezenţă monahală care nu a făcut altceva decât să întărească viaţa spirituală a credincioşilor de aici, greu încercaţi de tulburările istoriei.