Bisericile creștine din întreaga lume organizează în a treia săptămână a lunii ianuarie a fiecărui an (18 - 25 ianuarie), seri de rugăciune pentru unitatea creștină. Anul acesta, 2010, tema Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea creștină este inspirată de cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos, „Voi sunteţi martorii acestora" (Luca 24, 48).
Pentru trăitorii din Banatul Montan ecumenismul nu este o noţiune abstractă pentru că în satele şi oraşele noastre, românii au trăit de secole, în bună înţelegere cu germanii, ungurii, slovacii, cehii, ucrainienii, sârbii, croaţii şi toţi ceilalţi minoritari pe care istoria i-a adus pe aceste meleaguri.
De aceea, orice evenimet ecumenic pare ceva firesc pentru că toţi suntem conştienţi că ne întâlnim ca să ne rugăm împreună şi nu ca să producem neplăceri celor de altă confesiune. Ca o mărturisire personală spun că încă nu am întâlnit pe cineva care să intenţioneze măcar să mă convingă să devin altceva decât ceea ce sunt: ortodox. Şi asta pentru că „ Bunătatea creştină respectă şi nu anulează diferenţele. Nu schimb pe fratele meu ci îl iubesc, îl recunosc a fi creştin ca şi mine şi, trăiesc împreună cu el tot ce pot trăi la fel”. (Mons. Angelo Comastri)
Şi în acest an, între 18 şi 25 ianuarie, la Reşiţa s-a desfăşurat „Octava de rugăciune ecumenică pentru unitatea creştinilor”, adică opt zile în care ne-am rugat în bisericile noastre, având ca îndemn cuvintele Sfântului Evanghelist Luca, care ne spune că Mântuitorul a înviat şi noi suntem martorii învierii Lui.
De mulţi ani regula stabilită a fost ca în fiecare seară se ne rugăm într-o altă biserică şi acolo să susţină un cuvânt de învăţătură un preot de altă confesiune decât cea a bisericii în care ne aflam. Aşa s-a întâmplat şi în acest an.
În prima zi am fost prezenţi în Biserica Ortodoxă Română din Centrul civic, unde Prea Onoratul Părinte consilier Alin Câmpeanu a transmis mesajul de binecuvântare a Preasfinţitului Părinte Lucian, episcopul Caransebeşului. Am continuat săptămâna în Biserica Romano-catolică din Govândari dar şi la „Maria Zăpezii”, lângă TMK, la cea greco-catolică şi la fraţii ortodocşi sârbi din Moroasa, la Biserica Evanghelică şi la cea Reformată, cum şi la bisericuţa românească din incinta Azilului de bătrâni.
De fiecare dată bisericile au fost pline de de creştini din toate confesiunile, care s-au rugat împreună şi care au ascultat cuvântul Sfintei Scripturi în limbile naţiilor prezente. De fiecare dată cuvântul preotului ce predica a fost ascultat cu interes şi nu am simţit nici o clipă că vreunul dintre predicatori a vrut să lezeze sentimentele religioase şi credinţa celorlalţi.
Am demonstrat astfel că ecumenismul pe care-l promovăm în rugăciune, în bunătate, în frăţietate, nu vrea să se substituie dialogului teologic la nivel înalt asupra chestiunilor ce privesc bisericile noastre,ci vrea să-i apropie pe oameni, să-i facă să se simtă fraţi şi fii al aceluiaşi Tată Ceresc. Cred că am reuşit!
Poate e puţin, dar e o experienţă care la Reşiţa dă rezultate, pentru că nu există nici un fel de tensiune între oameni. Şi sperăm că va rămâne aşa!
Să ne ajute Dumnezeu!