Înfiinţarea parohiei Valea Mare şi instalarea preotului paroh

În şedinţa Permanenţei Consiliului Eparhial din data de 18 ianuarie 2010, la propunerea Chiriarhului, în urma cercetării comisiei bisericeşti de anchetă a Centrului Eparhial şi Protopopesc, în consultare u credincioşii, a fost reînfiinţată parohia Valea Mare din protopopiatul Reşiţa, ca parohie misionară a Eparhiei.

Raţionamentul înfiinţării parohiei Valea Mare, fostă filie a parohiei Duleu, filie care numără aproximativ 100 de credincioşi a fost aceea de a sprijini împrospătarea vieţii duhovniceşti din această aşezare, dar şi de a continua demersurile deja demarate de reabilitare a bisericii monument istoric din localitate.

Pentru credincioşii acestei noi parohii a fost numit şi hirotonit preotul Ioan Damir, care şi-a asumat misiunea de păstorire a credincioşilor din Valea Mare, dar şi de reabilitare a bisericii monument istoric. Părintele Ioan s-a născut la data de 18 noiembrie 1967 în Caransebeș şi este domiciliat în satul Poiana, comuna Buchin. A absolvit Liceul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț și Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu în anul 2007.

În Duminica a II a din post, la ceas de seară, Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian a săvârşit slujba vecerniei la parohia Valea Mare şi a prezentat credincioşilor pe noul preot paroh. În cuvâtul său, Ierarhul a mulţumit părintelui Dragoş vasile, preot la parohia Duleu, care a administrat şi filia Valea Mare, pentru cei 8 ani de păstorire şi a credincioşilor din Valea Mare, după care a îndemnat pe noul slujitor la jertfă şi disponibilitate duhovnicească pentru credincioşii aceste tinere parohii.

Biserica ortodoxă, monument istoric, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, din parohia Duleu, filia Valea Mare, a fost ridicată între 1800-1804. Costul lucrărilor nu se cunoaşte; tradiţia spune că au mai existat şi alte biserici în comună, în număr de două, care au fost demolate. Ctitorii bisericii au fost enoriaşii comunei; biserica a fost construită în stil baroc, tencuită, turnul construit din lemn acoperit cu tablă, boltă semicilindrică din scândură, pictată. Pictura a fost realizată din culori vegetale, în ulei, autorul fiind necunoscut. Iconostasul este confecţionat din scândură, pictată, fără sculptură.

Restaurări interioare sau exterioare, la biserică şi turn, s-au făcut în anii 1910, 1933, 1960. Patrimoniul mobil cuprinde icoane din sec. XVIII, cărţi vechi de ritual Penticostar de Horezu 1743, Penticostar de Râmnic 1743, Antologhion 1745, Cazanie de Beciu 1793. Clopotele nu sunt cele vechi, ele datează din 1922, celelalte fiind rechiziţionate în timpul primului război mondial. S-a păstrat întreaga arhivă a bisericii, cu matricolele botezaţilor, cununaţilor şi morţilor încă din anul 1800. Actualmente s-au făcut demersuri pentru restaurarea bisericii atât în exterior, cât şi în interior.