Sfinţirea bisericii parohiei Bucova, protopopiatul Caransebeş

„Înnoieşte-te, înnoieşte-te, noule Ierusalime! că ţi-a venit ţie lumina şi slava Domnului peste tine a răsărit. Această casă Tatăl a zidit, această casă Fiul a întărit, această casă Duhul Sfânt a înnoit, o a luminat şi a sfinţit sufletele noastre“ – Stihoavna din Rânduiala sfinţiirii bisericii noi – marchează o zi sfântă, istorică şi de referinţă pentru Parohia Bucova din Protopopiatul Caransebeş, Duminică, 22 octombrie a.c., Duminica a douăzeci şi treia după Rusalii, când biserica parohială, prin lucurul mâinilor Întâistătătorului Episcopiei Caransebeşului, Prea Sfinţia Sa Lucian Mic, prin invocarea harului Sfântului Duh, în lucrarea Sfintei Treimi, lucrare de înnoire a bisericii cu pictură în frescă, iconostas nou, sculptat în lemn de tei, mobilier nou şi pardoseală nouă, parchet şi marmură, încălzire centrală şi lucrări de zugrăveală exterioară.

Parohia Bucova se confundă cu însăşi istoria acestor locuri, pe unde acum 1905 ani treceau primii misionari creştini, făcând parte din armata împăratului Traian, îndreptându-se spre Sarmisegetusa.

Aşezată la extremitatea estică a judeţului Caraş–Severin, în Episcopia Caransebeşului, la o distanţă de 20 de Km. de Oţelu Roşu şi 30 Km. de Haţeg, într-un pitoresc minunat, atestată documentar din anul 1567, fiind păstorită în vremea respectivă de un preot cu numele Albulescu, care a făcut parte ca membru în scaunul de judecată de la Haţeg.

În trecut, parohia s-a numărat printre localităţile grănicereşti. La punctul numit Pripor se află cariera de marmură daco-romană care a furnizat piatră brută pentru monumentele de artă daco-romane. În hotarul Bucovei, lângă Zeicani, localitate limitrofă din judeţul Hunedoara şi parohie vecină, se află un monument de fier ridicat în anul 1867 în memoria luptelor purtate de Ioan Corvin împotriva turcilor, în 1844, soldate cu biruinţa ardelenilor, locul fiind numit de atunci „Porţile de Fier ale Transilvaniei“, adică „pe aici nu se trece!“. Pe actualul areal al localităţii şi parohiei Bucova, după tradiţie, în vechime localitatea a purtat numele de Remetea, locuitorii, de groaza turcilor, părăsind casele şi aşezându-se lângă Timişoara, în comuna Remetea Mare. Pentru îngrijirea locului părăsit, au pus un gornic, cu numele Mihai, de la care se trage familia credincioşilor Gorniconi. Lângă acea familie, cu timpul, s-au mai adaos alte familii, dintre care 5 au venit din Bulgaria (Ioneşti, Vasiloni, Mihăiloni, Bugoni, Gheorghioni), familia Albulescu din Sarmisegetusa–Grădişte, şi altele care au format localitatea şi parohia nouă, numind-o Bucova.

Parohia a fost înfiinţată la anul 1700, având o mică biserică de lemn, până la anul 1855 când, pe locul acesteia s-a ridicat biserica actuală, zidită din piatră şi cărămidă. Nu există documente care să ateste că ar fi fost târnosită sau sfinţită până la 31 octombrie 1971, când a fost târnosită de către ÎPS dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului.

Din 1971 până în anul 1988 nu s-au efectuat nici un fel de lucrări la sfânta biserică, când, prin contribuţia Consiliului Parohial s-a refăcut tencuiala exterioară a bisericii cu terasit. În anul 1993 biserica a fost acoperită cu tablă de aluminiu, iar în anul 1999 a fost înlocuit cafasul vechi cu unul nou, în structură de beton şi a fost anexată tinda bisericii, sub păstorirea preotului paroh de atunci Petre Vamvulescu, a Consiliului Parohial şi a bunilor credincioşi ai parohiei.

Între anii 2004–2006, sub păstorirea tânărului preot Adrian Socaci, s-au realizat lucrările de reparaţii, constând în: refacerea tencuielii, pardoseala, curentul electric, pictură nouă în tehnica frescă, executată de pictorul Ioan Albulescu, fiul satului, iconostas nou împreună cu mobilierul, executate de maestrul caransebeşan Ilie Romulus Sârbu, geamuri şi uşi din termopan, încălzire centrală, zugrăveală exterioară şi alee cu dale.

La toate aceste realizări şi-au adus, în mod substanţial, aportul dl. ing. Ionesie Ghiorghioni, deputat în Parlamentul României; dl. ing. dr. Sorin Frunzăverde, preşedintele Consiliului Judeţean Caraş–Severin, Composesoratul Bucova, dl. dr. Gheorghe Borceanu, Petrică Mihăiloni, Vasilică Mihăiloni, Romeo Răduţă, Horia Dragomir, Muntean Domnosie, epitropul Avram Mestecănean, Consiliul Parohial şi credincioşii parohiei.



Toate acestea au fost încununate în marea zi de sărbătoare din 22 octombrie 2006, zi istorică în viaţa parohiei şi localităţii, prin binecuvântarea şi sfinţirea acestor mari realizări de către PS Părinte Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului, însoţit de P. Cuv. diac. Casian Ruşeţ, secretar eparhial, P. On. preot Liviu Mihai Drăgan, Protopopul locului alături de un impresionant sobor de preoţi, dimpreună cu cîteva sute de credincioşi locali şi invitaţi, în frunte cu cei amintiţi ca sponsori, precum şi alte personalităţi ale judeţului şi din ţară.

În această zi de mare sărbătoare, binecuvântată de Dumnezeu, prin lucrul mîinilor PS Părinte episcop Lucian Mic, pe lângă sfinţirea bisericii, Prea Sfinţia Sa a hirotonit şi un nou slujitor al Sfântului Altar. Întrucât au fost aşezate icoanele Sfinţilor Evanghelişti pe Sfânta Masă, fiind apoi pecetluită, credincioşii au avut posibilitatea de a intra în Sfântul Altar şi a săruta Sfânta Masă şi a primi fiecare binecuvântarea Înaltului Ierarh.

Ca o răsplată pentru cele realizate, Prea Sfinţitul Părinte Episcop Lucian a acordat distincţia de iconom preotului paroh Adrian Socaci şi a oferit acte de cinstire ctitorilor menţionaţi mai sus.

După aceste împliniri spirituale, trăite cu mare intensitate dimpreună şi cu credincioşii greco-catolici, Prea Sfinţitul Părinte a participat la agapa frăţească oferită de parohie, la care au participat toţi cei prezenţi, întreţinându-se cordial cu preoţii, oficialii şi credincioşii.

Cele consemnate marchează încă o zi memorabilă a Eparhiei noastre, sub patronajul spiritual al ierarhului nostru, preţuit de preoţi şi credincioşi, Prea Sfinţitul Părinte Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului, la care se vor mai adăuga multe asemenea evenimente, de acum înainte.

Protopop Liviu Mihai Drăgan