Pastorală la Praznicul Învierii Domnului 2007

† LUCIAN
DIN MILA LUI DUMNEZEU
EPISCOP AL CARANSEBEŞULUI

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, har, binecuvântare şi pace de la Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.

Hristos a înviat!

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Prăznuim astăzi Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sărbătoarea cea mai mare a creştinătăţii. După un post de 40 de zile, la care s-a mai adăugat şi Săptămâna specială a patimilor Domnului, după ce am parcurs această perioadă de purificare, curăţire, iertare, dezlegare şi binecuvântare, după ce am urcat pe scara virtuţilor, iată astăzi ne bucurăm şi ne veselim duhovniceşte. Postul Mare nu este pentru cel care crede şi mărturiseşte dreapta credinţă, decât un „urcuş spre Înviere“, o scară a valorilor spirituale în capătul căreia ne aşteaptă Iisus Hristos Biruitorul morţii şi al păcatului, Cel ce a sfărâmat iadul cu Puterea Crucii.


Dreptmăritori creştini şi creştine,

În cele şapte săptămâni de osteneală, nevoinţă, asceză, post şi rugăciune intensă, am încercat fiecare dintre noi să dezrădăcinăm patimile, fărădelegile, toate răutăţile din lăuntrul nostru, să murim păcatului şi să viem împreună cu Domnul şi Stăpânul vieţii noastre la o nouă viaţă care în tradiţia Bisericii noastre de Răsărit se numeşte viaţă în Hristos: „Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine; Însuţi împreună mă preamăreşte, Mântuitorule, întru Împărăţia Ta“. [1] Această cântare din Canonul Învierii arată nouă credincioşilor că trebuie să avem îndrăzneală către Dumnezeu, numai dacă în prealabil acceptăm îngroparea şi răstignirea împreună cu Fiul lui Dumnezeu, care de bună voie pentru noi a fost răstignit şi îngropat, iar mai pe urmă s-a preamărit, înviind ca un Biruitor şi deschizând raiul pentru toţi cei care urmează pocăinţei şi mărturisirii tâlharului care a zis: „Pomeneşte-mă Doamne când vei veni întru Împărăţia Ta“. [2]

Astăzi raiul s-a deschis! Paradisul care s-a închis o dată cu izgonirea lui Adam cel Vechi, se deschide prin Învierea lui Adam cel Nou, pentru că „de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor. Căci, în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia.“ [3] Ne-am adus aminte în Duminica lăsatului sec de brânză de „izgonirea lui Adam din rai“, de eşecul existenţei umane, de păcatul primordial care a tras după sine întreg neamul omenesc. Omenirea până la aşa numita „plinire a vremii“ trăia cu speranţa venirii lui Mesia, trăia cu nădejdea că Dumnezeu se va face Om asemenea nouă, afară de păcat şi numai acest „Dumnezeu adevărat şi Om adevărat“ – acest Nou Adam, va putea spulbera şi zdrobi capul şarpelui care odinioară i-a ispitit pe protopărinţii noştri şi au pierdut fericirea paradisului şi posibilitatea de a nu muri. Dar a venit şi binecuvântata „plinire a vremii” când Fiul lui Dumnezeu – Iisus Hristos, Noul Adam, deschide Raiul şi toţi cei care au adormit în nădejdea Învierii şi vieţii celei veşnice, având în adâncul sufletului nostalgia Paradisului pierdut oarecând, au fost ridicaţi şi chemaţi ca să intre în „Împărăţia cea pregătită de la întemeierea lumii“. Aceasta s-a deschis odată cu pogorârea lui Hristos la iad, Singurul care putea fi „în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun... cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le ...“ [4]

Aşadar, în urmă cu şapte săptămâni ne-am adus aminte de izgonirea lui Adam din rai, iar astăzi ne aducem aminte şi prăznuim pogorârea la iad şi deschiderea paradisului de către noul Adam, Cel care cu puterea Sa dumnezeiască a ridicat pe cei căzuţi şi a dezlegat pe cei legaţi din veac, după cum ne învaţă o altă cântare din Canonul Învierii: „Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase; iar a treia zi, ca şi Iona din chit ai înviat din mormânt“. [5]


Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

Anul acesta se împlinesc 1600 de ani de la trecerea în veşnicie a celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, care ne-a lăsat, în primul rând, o dumnezeiască liturghie pe care o săvârşim aproape în toate zilele din cursul anului bisericesc. Dar Sfântul Ioan ne-a mai lăsat şi o mulţime de cuvinte, învăţături şi predici, toate rostite şi scrise cu râvnă, evlavie şi dragoste pentru Hristos Cel Înviat, dragoste dumnezeiască pe care datori suntem să o avem şi noi cei care trăim în acest secol care este al informaţiilor, dar şi al blasfemiilor îndreptate în ultima vreme în mod special asupra persoanei divino-umane a Fiului lui Dumnezeu.

Dintre cuvintele nepieritoare ale Sfântului Ioan Gură de Aur nu putem uita frumuseţea şi măreţia Cuvântului de învăţătură din noaptea Învierii, cuvânt cu putere multă şi aducător de nădejde. Dar la sfârşitul acestei scrisori pastorale trimisă cu multă dragoste iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, Vă rog să-mi îngăduiţi împărtăşirea dintr-o altă Predică rostită de Sfântul Ioan Hrisostom la praznicul luminat şi sfânt al Învierii lui Hristos Mântuitorul sufletelor noastre:

„Cine sunt acei ce iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul?
Fie ca ei să se bucure de această măreaţă sărbătoare!
Cine sunt acei ce slujesc Domnului cu credinţă?
Fie ca ei să se veselească întru Domnul!
Cine sunt aceia ce sunt vlăguiţi de atâta post?
Acum îşi vor primi răsplata mult dorită!
Cei ce au muncit cu râvnă încă din cel dintâi ceas,
Să-şi primească răsplata ce li se cuvine;
Cel care a venit după al treilea ceas,
Să se bucure şi acela de marea Sărbătoare!
Şi cel ce a venit după al şaselea ceas,
Să nu se îndoiască; pentru că nu va rămâne pe dinafară!
Iar cel ce a sosit în cel din urmă ceas,
Să nu-i fie frică de întârzierea sa!
Pentru că Domnul este binevoitor şi primeşte şi pe ultimul venit
El dă pace celui ce vine în ultima clipă
aşa cum dă şi celui ce a trudit din primul ceas.
Unuia îi dă, iar pe celălalt îl îndestulează.
El preţuieşte truda şi salută curajul.
El onorează atât faptele cât şi gândurile bune.
Să ne bucurăm cu toţii de bunăvoinţa Domnului!
Cel dintâi şi cel de pe urmă sosit să primească aceeaşi răsplată;
cel bogat şi cel sărac să se bucure deopotrivă!
Cel harnic dar şi cel molcom să sărbătorească această sfântă zi!
Cel ce a postit cât şi cel ce nu a postit
să se bucure azi de Masa cea plină de bunătăţi!
Mâncaţi cu toţii din viţelul cel gras!
Să nu rămână nimeni flămând. Sorbiţi cu toţii din paharul credinţei.
Bucuraţi-vă de măreţia bunătaţii Sale!
Nimeni să nu fie trist pentru că este sărac,
pentru că împărăţia lui Dumnezeu ne-a fost dezvăluită!
Să nu fie nimeni abătut din cauza păcatelor sale;
pentru că iertarea ne-a venit din mormântul Domnului.
Să nu fie nimeni înfricoşat de moarte,
pentru că moartea Mântuitorului ne-a eliberat pe noi!
El a călcat pe moarte şi a învins-o.
El a distrus tărâmul morţii când a coborât în el;
l-a băgat în spaimă când acela a încercat să muşte din carnea Sa.
Aşa a proorocit Isaia: „Tu iadule te-ai înfricoşat când L-ai întâlnit pe El“.
Iadul s-a înfricoşat pentru că a fost învins.
S-a înfricoşat pentru că a fost făcut de ruşine.
S-a înspăimântat pentru că a fost distrus.
S-a înspăimântat pentru că i s-a luat puterea.
S-a înspăimântat pentru că este acum neputincios.
Iadul a luat un trup şi a descoperit pe Dumnezeu.
A luat pământ şi a descoperit Cer.
A luat ce a văzut şi a fost copleşit de ceea ce nu văzuse.
O moarte, unde-ţi mai este coasa?
O iadule, unde îţi mai sunt izbânzile?
Hristos a înviat şi tu moarte ţi-ai pierdut puterea!
Hristos a înviat şi cei răi s-au prăbuşit!
Hristos a înviat şi îngerii se veselesc!
Hristos a înviat şi viaţa a învins moartea!
Hristos a înviat cu moartea pre moarte călcând
Şi celor din morminte viaţă le-a daruit!“ [6]
Amin!

Hristos a înviat!


Al vostru al tuturor de tot binele voitor
şi către Domnul pururea rugător,

†Lucian
Episcopul Caransebeşului



NOTE
[1] Canonul Învierii, Cântarea a III-a.
[2] Luca 23, 42.
[3] I Corinteni 15, 21-22.
[4] Rânduiala Ceasurilor Sfintelor Paşti.
[5] Canonul Învierii, Cântarea a VI-a.
[6] http://www.războiulnevăzut.org/articol/54/Predică la Învierea Domnului de Sf. Ioan Gură de Aur