Prin Ţara Maramureşului

În perioada 3 – 6 mai a.c. adolescenţii mai multor licee (Grup Şcolar „Ştefan Anghel” Reşiţa, Liceul cu clasele I-XII „General Dragalina” Oraviţa, Liceul „Traian Doda” Caransebeş şi Seminarul Teologic „Ioan Popasu” Caransebeş) au avut ocazia, prin intermediul Departamentului pentru Tineret al Episcopiei Caransebeşului, de a porni împreună spre meleaguri maramureşene.

Prima zi a fost cea în care au început să se lege prieteniile şi în care tinerii au schimbat impresii despre şcoală şi pasiunile lor. Oprirea în oraşul Cluj-Napoca ne-a descoperit un centru minunat întrevăzut printre luminile felinarelor, dominat de impresionanta catedrală ortodoxă. Am vizitat Facultatea de Teologie, unde capela ne aştepta primitoare, iar tablourile absolvenţilor drept mărturie a unor vremuri trecute, dar nu apuse. La mănăstirea Nicula am ajuns târziu, însă călugării ne-au aşteptat cu masa pusă şi au rămas să slujească după ce noi ne-am retras în cameră, oferindu-ne un exemplu de slujire şi de iubire a aproapelui.

A doua zi dimineaţa ne-am rugat împreună la Sfânta Liturghie, iar după terminarea acesteia băieţii au pătruns în taina altarului, explicându-li-se ceea ce doreau ei să înţeleagă. Am plecat, apoi, spre Baia-Mare, unde am vizitat Muzeul de Mineralogie, Turnul Sfântul Ştefan şi Muzeul Satului. Mare ne-a fost bucuria atunci când ghidul ne-a vorbit despre colecţia de mineralogie a lui Constantin Gruescu de la Ocna de Fier. Turnul a fost un adevărat labirint pentru noi, cu treptele care parcă nu se mai terminau, însă când am ajuns sus efortul părea să merite. Ne-a amintit de treptele pe care le urcăm zi de zi spre cer, cu greu, uneori poticnindu-ne, însă fericiţi la gândul că vom ajunge acolo. Seara ne-am îndreptat spre mănăstirea Rohia. Tinerii au învăţat din nou ce este nevoinţa, urcând pe jos până la mănăstire, bucuroşi că au reuşit să învingă muntele. După Sfântul Maslu, am stat împreună la adăpostul copacilor şi am depănat amintiri. Ne-am dat seama, cu uimire, că nici o frunză nu se mişca. La Rohia timpul parcă a stat pe loc, momentul a devenit veşnicie!

A treia zi, drumul ne-a dus spre Sighet, unde tinerii „au dat mâna” cu strămoşii lor, care s-au jertfit pentru credinţă şi libertate, vizitând Muzeul „Memorialul Durerii”. Ei au vizitat celulele, au citi unele mărturii, descoperind şi oameni din ţinutul lor, impresionaţi fiind de camera de tortură. De aici, am poposit la Cimitirul Vesel de la Săpânţa. Cel mai impresionant moment a fost oprirea la mănăstirea Sf. Ana de la Bic. Maica stareţă Marina le-a vorbit tinerilor în jur de două ore, timp în care ei nici măcar nu s-au mişcat. I-a captivat cu naturaleţea, bucuria şi mai ales iubirea cu care le-a vorbit despre tineri, şcoală şi zilele de azi. Era o bucurie ce ne-a cuprins pe toţi şi care mai ţine şi acum. Am fi putut rămâne ore în şir să o ascultăm pe maica stareţă, însă ea şi-a amintit de oboseala noastră şi ne-a trimis, ca o mamă, să ne odihnim.

Ultima zi ne-am îndreptat paşii spre casă. O oază de linişte ne-a aşteptat şi la popasul „Milenium” de lângă Salonta. Şi aşa, îmbinând bucuria adolescentină cu rugăciunea, cântecele cu perioade de meditaţie, tinerii s-au apropiat unul de altul şi împreună de Dumnezeu şi aşteaptă acum să se reîntâlnească, pentru a-şi aminti de ceea ce au trăit împreună.

A consemnat prof. Mirela M.