În cultul creştin public şi particular, rugăciunile închinate sfinţilor au un loc aparte. Martirii, cuvioşii, pustnicii, sfinţii ierarhi, mărturisitorii şi toţi cei care şi-au dedicat viaţa lui Dumnezeu prin sfinţenie sunt mijlocitori între Biserica pământească cea luptătoare şi cereasca Biserică triumfătoare, mijlocitorii oamenilor către Dumnezeu.
În cultul creştin public şi particular, rugăciunile închinate sfinţilor au un loc aparte. Martirii, cuvioşii, pustnicii, sfinţii ierarhi, mărturisitorii şi toţi cei care şi-au dedicat viaţa lui Dumnezeu prin sfinţenie sunt mijlocitori între Biserica pământească cea luptătoare şi cereasca Biserică triumfătoare, mijlocitorii oamenilor către Dumnezeu.
Biserica Ortodoxă are în sinaxarele sale sfinţi cu prăznuire generală, dar şi sfinţi locali, sărbătoriţi şi cinstiţi mai cu seamă în locurile unde şi-au petrecut viaţa sau unde si-au început veşnica petrecere cu Dumnezeu. Pentru Biserica Ortodoxă Română, sfinţii români sunt garantul continuităţii creştine pe pământul românesc. Iată de ce ne iubim sfinţii...! Ei sunt cei care vorbesc despre creştinismul bimilenar al românilor, cei care ne-au construit mănăstirile şi ne-au zidit evlavia şi credinţa. Fie că au fost de neam român, fie că au avut rosturi pe pământ românesc, sfinţii patriei noastre trebuie veneraţi cum se cuvine.
Între aceştia, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolitul Timişoarei (1650-1653, † 1656), aromân de origine şi arhiereu al lui Dumnezeu în Banat. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor în 1950, iar în 1956, în cadrul unor manifestări solemne, s-a proclamat, în cetatea Timişoarei, canonizarea Sfântului. Şi pentru că anul acesta se împlinesc prin bunăvoinţa lui Dumnezeu 350 de ani de la trecerea în veşnicie şi 50 de ani de la canonizarea Sfântului Iosif, am considerat necesară amintirea luminatului Ierah şi tipărirea unei cărţi care să ne amintească de viaţa şi faptele sale minunate. Fără pretenţia de a aduce mare noutate în istoriografia închinată Sfântului Iosif, am încercat să arăt contextul religios şi istoric la venirea mitropolitului, am îndreptat textul referitor la viaţa sfântului şi l-am adăugit cu date, am adus în amintire canonizarea sa solemnă şi am pomenit despre evenimentele petrecute în Eparhia Caransebeşului la Praznicul Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş din anul jubiliar 2006, adică aducerea unei părticele din moaştele Sfântului Iosif – Ocrotitorului Banatului şi depunerea lor la biserica ce-i poartă numele din Caransebeş. Slujba şi acatistul sfântului pomenit sunt de asemenea cuprinse în această carte.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca pentru rugăciunile Ierahului său Iosif să reverse darurile Sale peste ţara Banatului şi peste credincioşii ce i se închină cu credinţă şi dragoste.