Noi dovezi arheologice referitoare la viaţa monahală bănăţeană

O descoperire arheologică relativ recentă, aduce noi informaţii privind viaaţ monahală din Banat, o parte de ţară cunoscută până nu demult mai degrabă prin puţinătatea aşezămintelor şi a obştilor monahale. O astfel de descoperire este cea a ruinelor mănăstirii Sviniţa. Mănăstirea Sviniţa avea hramul Sfântul Nicolae şi se afla în districtul Moldova Veche. Amintirea mănăstirii s-a păstrat în toponimia şi tradiţia locală.

Mânâstirea Drencova, numită şi mănăstirea Sirinea, după apa lângă care a fost ridicată, se pare că este una şi aceeaşi cu mănăstirea Sviniţa. Specialiştii arheologi consideră acest lucru bazându-se pe faptul că locul mănăstirii se află în hotarele satului Sviniţa, în imediata apropiere a cetăţii medievale numită în documentele sîrbeşti cetatea Drencova. Nu se cunoaşte sfârşitul mănăstirii doar că, la anul 1666 sunt pomenite în documente numele egumenului Macarie, ieromonahul Eftimie şi a monahilor Daniil şi Arsenie.

Biserica mănăstirii Sviniţa, recent descoperită (mai exact, acum trei ani), are planul triconc, nava flancată de două abside laterale, iar turla centrală sprijinită pe pilaştri. S-au găsit şi blocuri de travertin, aduse probabil din cariera învecinată de la Cozla.

Pentru că la anul 1439 două familii nobiliare din Banat primesc de la regele maghiar Albert în posesiune cetatea Drencova, ne este la îndemână să credem că mănăstirea a fost ctitorită de familiile în cauză.