Vizită arhierească la parohia Marga, prot. Caransebeş

Duminică 26 noiembrie 2006, Prea Sfinţia Sa Episcop Lucian al Caransebeşului a oficiat Sf. Liturghie arhierească la parohia Marga din protopopiatul Caransebeşului. Încă din zorii zilei uliţele satului anunţau sărbătoarea ce urma să se întâmple. Tineri şi vârstnici, bărbaţi şi femei îmbrăcaţi în straie de sărbătoare se îndreptau spre biserica din sat. Flăcăii satului călare pe cai mergeau să-şi întâmpine ierarhul la hotarul satului, iar soborul de preoţi aştepta în tinda bisericii arhiereasca binecuvântare.

La ora 9.30 Prea Sfinţia Sa a fost întâmpinat la hotarul satului după care s-a îndreptat către biserica unde avea să se săvârşească Sf. Liturghie întâmpinat fiind aici de cei mai tinteri credincioşi din Marga cu flori şi cu multă dragoste. De asemenea domnul primar al comunei Marga, Nicolae Mărgan, s-a bucurat de vizita Prea Sfinţiei Sale întâmpinându-l cu toată bucuria. În cadrul Sf. Liturghii a fost hirotonit întru preot diaconul Ferciug Silviu pentru parohia Bocşa Română din protopopiatul Reşiţei.

La sfârşitul Sf. Liturghii, Prea Sfinţia Sa a ţinut un cuvânt de învăţătură credincioşilor mărgăni îndemnându-i pe mai departe la păstrarea credinţei şi la dragoste nefăţarnică faţă de aproapele şi de Dumnezeu. Ierarhul a amintit şi de situaţiile şi încercările din trecut când, sub presiunea Imperiului Habsburgic (care îşi avea hotarul la Vama Marga – de unde şi toponimul), mărăgnii su fost siliţi la a „îmbrăţişa” credinţa catolică, fără succes însă. După slujbă toţi invitaţii s-au deplasat la Căminul Cultural unde s-a oferit o agapă frăţească de către consiliul parohial.

După agapa frăţească Prea Sfinţia Sa a vizitat centrul Asociaţiei Medical-Creştine „Izvorul Tămăduirii” (AMCIT) de la marginea comunei Marga precum şi casa parohială a noului preot paroh Viorel Daia.

La sfârşitul zilei Prea Sfinţia Sa a oficiat slujba de punere a pietrei de temelia la capela ce se va construi la Vama Marga, filia parohiei Marga, care nu are lăcaş de închinare. La sfârşitul slujbei Prea Sfinţia sa şi-a exprimat bucuria pentru iniţiativa credincioşilor mărgăni de a mai ridica un lăcaş de închinare. Mai apoi preotul, domnul primar şi credincioşii din Marga l-au asigurat pe Întâistătătorul Eparhiei că în cel mai scurt timp paraclisul va fi ridicat şi pregătit pentru sfinţire.

Odată cu lăsarea serii Prea Sfinţia Sa şi-a luat rămas bun de la preoţii şi credincioşii prezenţi asigurându-i pe mai departe de arhiereasca Sa purtare de grijă.

ISTORIC
Localitatea Marga a avut o istorie cu totul aparte în peisajul istoric autohton. Unirea din 1700 a ajuns până la Marga care n-a primit-o, aşa că Marga era şi parohie de graniţă confesională între ortodocşi şi greco-catolicii din parohia Băuţarul Inferior. În timpul Revoluţiei de la 1848 satul a fost incendiat. Satul a avut biserică de lemn, amintită în 1757, când erau 50 de case, iar în 1774, 180 case. In 1782 parohia avea doi preoţi şi filie. Biserica de zid a fost construită în 1830, cu hramul Sf. Prooroc Ilie şi având dimensiunile de 22x10 m. Preoţi: Mihai Popovici (1775), Ştefan Simovici (1775), Ioan Simovici (1795—1804), Andrei Grozav (1804—1823), Ioan Nedici (1830—1862), Gh. Ivănescu (1862—1899).

La 10 ianuarie 1653, printr-un contract de schimb Ştefan de Marga primeşte de la Fiat Iacob partea lui de moşie din Marga cu iobagi cu tot. La 1667, războiul austro-turc se duce pe teritoriul comunei Marga iar în 1706 Csaky, comandant al cetăţii Deva, ocupă cu armata comuna Marga care era păzită de numai 20 de soldaţi. La 1605, mai mulţi ţărani din Marga au fost traşi la răspundere pentru că au alungat boii împărăteşti de pe teritoriul comunei. La 1736-1739, ţărani din Marga şi Măru, pentru că au tras foc asupra patrulelor austriece au primit o aspră pedeapsă, satele fiind arse de armata generalului Lentulus. În 1848,în timpul Revoluţiei, ţaranii din Marga au luat parte făcând legătura cu revoluţionarii lui Eftimie Murgu. De aceea au fost aspru pedepsiţi prin împuşcarea a 80 de ţărani, fapt atestat de registrul morţilor din 1849. Primul Război Mondial aduce satului Marga 64 de morţi, 56 de răniţi, 125 de invalizi, văduve şi orfani, iar la terminare o holeră care seceră încă 120 de vieţi. Cel de-al Doilea Război Mondial sporeşte numărul morţilor cu 26, 56 de răniţi, alte văduve, orfani, etc.

Numele de Marga după unii vine de la cuvântul „Marna”, piatră de calcar ce se găseşte pe aici. Unii autori maghiari pun originea numelui Marga pe seama unui nobil ce avea o fiică cu numele de Marghit. Consider ca neverosimilă această versiune deoarece numele lui Iacob de Marga era înaintea acelui nobil maghiar. Verosimilă pare versiunea că Marga să vină de la cuvântul „margine”, deoarece poziţia satului a fost la margine. Sau poate chiar de la acel fort ,,Margum”, pomenit în anul 100-120 să-i vină numele de Marga. În trecut, din cauza popoarelor migratoare, Marga are aşezată pe cursul pâraielor Nermeş, Mânzu, Mărguţa, având ca centru ,,Dealul Tocii”, de unde se bătea toaca pentru a aduna populaţia la ordine.

A consemnat arhid. Casian Ruşeţ, secretar eparhial