Pastorala Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului la Sărbătoarea Sfintelor Paști în anul mântuirii 2008
† L U C I A N
DIN MILA LUI DUMNEZEU
EPISCOP AL CARANSEBEŞULUI
Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, har, binecuvântare şi pace de la Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.
Hristos a înviat!
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea“[1]. Hristos, Adam cel Nou, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, „ne-a adus la cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu şi Tată, ne-a agonisit pe noi Sieşi popor ales, preoţie împărătească, neam sfânt şi ne-a curăţit prin apă, sfinţindu-ne pe toţi cu Sfântul Duh. Iisus Hristos S-a dat pe Sine schimb morţii, întru care eram ţinuţi, fiind vânduţi sub păcat. Mântuitorul lumii s-a pogorât prin Cruce, în iad, ca să plinească toate ale Sale, a nimicit durerile morţii şi înviind a treia zi şi cale făcând oricărui trup la învierea cea din morţi, căci nu era cu putinţă a fi ţinut sub stricăciune începătorul vieţii;”[2] „S-a făcut începătură celor adormiţi, Întâi-Născut din morţi, ca să fie Însuşi Începătorul tuturor întru toate”[3].
Dreptmăritori creştini şi creştine,
Este într-adevăr mare bucuria şi veselia duhovnicească pe care o trăim cu toţii în „această mărită, aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor, cea de-a opta zi în care binecuvântăm pe Hristos acum şi în veci;”[4] căci ne-a agonisit pe noi Sieşi popor ales, preoţie împărătească şi neam sfânt. Poporul creştin din toate locurile şi din toate timpurile este un popor ales, este Noul Israel, este un neam sfânt şi un popor câştigat de Dumnezeu ca să binevestească în toată lumea bunătăţile Celui ce L-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată.[5] Mântuitorul nostru „a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de păcate, să vieţuim dreptăţii,”[6] şi să nu mai rămânem ca nişte oi rătăcite, ci să trăim ca oameni liberi dar întotdeauna robi ai lui Dumnezeu.[7]
Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,
Este vremea să ne purtăm cu cinste între neamuri, este vremea în care Dumnezeu şi Fiul Său cel iubit, mort şi înviat, să fie preamărit prin faptele noastre cele bune, este vremea în care trebuie să încercăm „să fim sfinţi în toată petrecerea vieţii“.[8] Dacă ne-am pocăit mărturisindu-ne păcatele în timpul Sfântului şi Marelui Post al Paştilor, dacă ne-am rugat cu adevărat în vremea sfintelor slujbe şi mai ales a Deniilor speciale oficiate în această perioadă de purificare, dacă faptele milei creştine au constituit o prioritate în viaţa noastră pentru a brăzda cu dragoste timpul sacru din vremea postului care tocmai s-a încheiat şi dacă am gustat, am văzut şi am simţit că bun este Domnul, împărtăşindu-ne cu frică, cu credinţă şi dragoste din Trupul şi Sângele Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii, atunci, înseamnă că putem „să ne apropiem de Hristos, piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar de Dumnezeu alesă şi de preţ“.[9]
Astăzi, toată creştinătatea, toţi credincioşii care mărturisesc moartea şi învierea Fiului lui Dumnezeu, sunt chemaţi să devină „pietre vii“, ca mai apoi să poată fi zidite drept casă duhovnicească şi preoţie sfântă. Să ne aducem pe noi înşine şi unii pe alţii jertfe duhovniceşti bineplăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos care este Piatra cea din capul unghiului, aleasă şi de mare preţ pentru noi, iar pentru necredincioşi, pentru cei care n-au băgat-o în seamă, piatră de poticnire şi stâncă de sminteală.[10]
Iisus Hristos a fost şi este pus până la sfârşitul veacurilor spre căderea şi spre ridicarea multora şi ca un semn care a stârnit şi va stârni împotriviri[11], cum prooroceşte dreptul Simeon, dar Domnul ne întăreşte şi zice: „Fericit este acela care nu se va sminti întru Mine“.[12]
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Mântuitorul nostru Cel Înviat S-a făcut începătură celor adormiţi, Întâi-Născut din morţi, ca noi cei care nu ne-am poticnit sau smintit întru El să avem Calea deschisă spre Adevărul Veşnic, care este Viaţa în Hristos. Câţi suntem credincioşi astăzi şi în cealaltă vreme a vieţii noastre să spunem din tot sufletul şi din tot cugetul împreună cu Apostolul Neamurilor: „Pentru mine viaţa este Hristos, iar moartea un câştig“.[13]
Aşadar, „să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind, cu neapropiată lumină a Învierii“[14], curăţindu-ne aluatul cel vechi ca să fim şi să devenim frământătură nouă, căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi şi de aceea se cuvine să prăznuim aceste Sfinte Paşti „nu cu aluatul cel vechi nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului“.[15]
Această aleasă şi sfântă zi, aducătoare de bucurie cerească şi veselie duhovnicească, zi în care sărbătorim Învierea lui Hristos, Domnul şi Mântuitorul sufletelor noastre, să ne aducă tuturor mai multă credinţă, nădejde şi dragoste ca să putem cânta cu toată fiinţa noastră troparul praznicului „Hristos a înviat...“ şi să putem convinge pe toţi să zică şi să răspundă că Domnul şi Stăpânul Vieţii noastre, cu
Adevărat a înviat!
Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor şi către Domnul pururea rugător,
† LUCIAN
EPISCOPUL CARANSEBEȘULUI
[1] Stihul întâi din rânduiala slujbei Învierii, Slujba Învierii, Bucureşti,1998, p. 22;
[2] Rugăciunea anaforală din Liturghia Sf. Vasile cel Mare, Liturghier, Bucureşti, 1980, p. 199-200;
[3] Coloseni 1, 18
[4] Cântarea a 8-a din Canonul Învierii, Slujba Învierii, p. 38;
[5] Cf. I Petru 2, 9;
[6] I Petru 2, 24;
[7] Cf. I Petru 2, 16;
[8] I Petru 1, 15;
[9] I Petru 2, 4;
[10] Cf. I Petru 2, 5-8;
[11] Cf. Luca 2, 34;
[12] Matei 11, 6;
[13] Filipeni 1, 21;
[14] Cântarea 1, stihirea a 2-a din Canonul Învierii, Slujba Învierii, p. 26;
[15] I Corinteni 5, 8.