Slava Crucii

Crucea este germenele oricărei împăcări, poarta comuniunii dintre toți oamenii, depășirea întregii singurătăți

Crucea este ușa Împărăției Cerurilor. Trebuie să regăsim sensul Crucii ca biruință asupra morții spirituale, biruință a iubirii. Avem adesea o reprezentare parțială a Crucii și a tainei ei redusă la faptul de a suporta o asceză, de a ne înfrâna de la plăceri, de la tot felul de satisfacții. Există însă și un alt sens al Crucii: compasiunea pentru celălalt. Cu siguranță, nu putem face totul pentru celălalt dacă ținem la plăcerile noastre egoiste, dacă omul este legat de lăcomie, poftă de stăpânire, mândrie. Aceasta arată doar aspectul negativ al Crucii. Pot să mă apropii de celălalt, fără să-i vorbesc despre Cruce, arătându-i însă că sunt gata la toate sacrificiile pentru el. Dacă este bolnav, mă voi duce la el, voi rămâne împreună cu el. Celălalt va trebui poate să suporte el însuși greutăți, persecuții, șomaj... Dar eu pot să port împreună cu el această Cruce.

Inima celuilalt poate fi mișcată dacă vede că eu port o Cruce pentru el. Atunci el va înțelege sensul Crucii fără ca eu să îi spun că tocmai Crucea este cea care mă împinge să fac aceasta. O fac pur și simplu.

Nu le predicăm doar oamenilor să ia Crucea, ci o luăm noi ajutându-i pe ceilalți. Voi ajunge la convingerea că această Cruce nu este o suferință pentru mine. Sufăr pentru celălalt, dar această suferință pentru el mă bucură, mă odihnește, cum spune un călugăr de la Athos.

„Dacă trec pe lângă el, dacă nu rămân împreună cu el, dacă nu-l ajut, voi suferi toată viața. Poate că el se va pierde pentru totdeauna. Va spune: ce fel de preot este acesta? Ce fel de creștin este acesta? Astfel, atunci când sufăr pentru el, sunt mulțumit. De aceea Hristos pe Cruce este liniștit; Sfântul Chiril al Alexandriei spune că El a adormit”.