La data de 1 octombrie Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte "Acoperâmântul Maicii Domnului"
Trebuie sa stim ca acest praznic a început a se praznui pentru o pricina ca aceasta: în zilele împaratului Leon cel întelept în Constantinopol, spre o duminica, facându-se priveghere de toata noaptea în sfânta biserica Vlaherna a Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, si multimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos si-a ridicat ochii în sus împreuna cu ucenicul sau, Fericitul Epifanie, si au vazut pe Împarateasa cerului, pe ocrotitoarea a toata lumea, pe Preasfânta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, stând în vazduh si rugându-se, stralucind cu lumina si acoperind pe popor cu cinstitul sau omofor, înconjurata de osti ceresti si de multime de sfinti, care stateau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai alesi, Sfântul Ioan înaintemergatorul si Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinta graiuri ale rugaciunii ei catre iubitul sau fiu, si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: "Împarate ceresc, primeste pe tot omul cel ce Te slaveste pe Tine, si cheama în tot locul preasfânt numele Tau; si unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinteste, si preamareste pe cei ce Te preamaresc pe Tine, si pe cei ce cu dragoste ma cinstesc pe mine Maica Ta. Primeste-le toate rugaciunile si fagaduintele si-i izbaveste din toate nevoile si rautatile".
O astfel de relatare pare pentru mulţi dintre noi o poveste de demult pe care cei mai în vârstă o spuneau la gura sobei celor tineri. Dacă ar fi să prezentăm unui contemporan această minune şi i-am cere să creadă în ea, probabil că, în cel mai fericit caz, ar râde de noi. Acest lucru se întâmplă întrucât astăzi nimeni nu mai acceptă nimic pe bază de credinţă, ci numai în baza raţiunii, a dovezilor ştiinţifice şi a unei reflecţii îndelungate. Or, minunea, pe care încearcă să o găsească omul modern, are tocmai această trăsătură definitorie: nu se poate explica, deoarece suspendă pentru un anumit timp legile naturale. Dacă ar fi să învăţăm ceva din întâmplarea petrecută acum mai bine de o mie de ani, acest lucru ar fi faptul că, pentru a sesiza o minune, este nevoie de multă rugăciune, de viaţă curată şi de multă credinţă şi nu neapărat de raţiune sau de experimente ştiinţifice care să ne explice „cum” şi „de ce” un miracol a avut loc. Este bine să ştim că, atunci când căutăm şi nu găsim nici o minune, acest lucru se întâmplă nu pentru că miracolul ne este ascuns, ci pentru că el nu este sesizabil şi nu este folositor decât pentru cel ce crede cu adevărat. Pentru fiecare dintre noi adevărata minune constă, mai întâi de toate, în a-L găsi pe Dumnezeu întrucât, de aici încolo, vom putea afla şi alte minuni.
Acoperamantul Maicii Domnului este ca un scut protector peste toti crestinii Bisericii care alearga cu credinta pentru a fi izbaviti de ispite, de incercari, de suferinte. "Prea Curata Stapana, pururea Fecioara, in vremea necazului nostru acopera-ne pe noi cu acoperamantul aripilor Tale, iar in vremea neputintelor si a batranetilor noastre, fii mijlocitoare noua, catre Fiul tau si Dumnezeul nostru. Sa nu biruie rautatile lumii anii vietii noastre, iar sfarsitul sa nu ne gaseasca cumva in afara acoperamantului Tau cel sfintit", spune rugaciunea rostita la Te Deumul acestei sarbatori.
Având evlavie la acestă sărbătoare, monahii şi credincioşii bisericii strămoşeşti, prăznuiesc prin rugăciune şi priveghere în bisericile mănăstirilor şi parohiale rugând pe Maica Domnului să îi ocrotească prin mijlocirea neîncetată înaintea Mântuitorului Iisus Hristos, pentru a fi păziţi de toate relele. Astfel se explică şi numărul din ce în ce mai mare al mănăstirilor şi al locaşurilor de cult parohiale, care poartă hramul acestei sărbători închinate Maicii Domnului.
Ascultați Acatistul Acoperământului Maicii Domnului