"Limitele omului sunt limitele sfinţeniei" - Arsenia Boca

Azi, joi, 7 decembrie, părintele profesor Vasile Vlad, la invitaţia Centrului Eparhial Caransebeş, a susţinut conferinţa Nevoia de sfinţi. Prezentarea, bine închegată, a părintelui profesor a punctat cele mai importante coordonate teologice ale gândirii patristice în materie de sfinţire, înduhovnicire şi îndumnezeuire.

Părintele a pornit de la nevoia fundamnetală, ontologică, a omului de sfânt; în sfânt se arată OMUL, taina lui. Sfântul este omul despovărat de patimile şi schimonosirile chipului său, schimonosiri datorate pervertirii şi deturnării omului de la menirea sa: aceea de a se sfinţi şi a sfinţi. O atenţie aparte merită lectura vieţilor sfinţilor. Însuşi părintele profesor mărturisea că la primul său contact cu vieţile de sfinţi (petrecut în timpul studiilor sale de la Seminarul din Caransebeş) a înclinat să atribuie multe elemente supranaturale din textele amintite imaginaţiei şi fabulaţiei autorilor hagiografici; azi, a realizat că în Dumnezeu neputinţa şi imposibilul se suspendă şi că, poate, textele hagiografice nu reuşesc să redea în toată profunzimea şi consistenţa ei experienţa proximităţii omului sfânt.

Părintele Vlad a citat fragmente largi din textele unor sfinţi, oameni îmbunătăţiţi şi autori bisericeşti ca Sf. Macarie Egipteanul, Sf. Antonie cel Mare, Iustin Popovici, Arsenie Boca.

Sfinţii decid istoria. Dacă în general suntem înclinaţi să atribuim mersul istoric al lumii deciziilor conducătorilor şi puternicilor lumii sau determinismului fizicalist ce domneşte în univers, ni se deschide o altă perspectivă mult mai profundă, aceea a experienţei sfinţeniei ca determinat al cursului lumii. Dacă în Sodoma şi Gomora s-ar fi aflat măcar câţiva drepţi, Dumnezeu ar fi cruţat cetăţile de pustiire. S-a amintit şi tradiţia conform căreia, după căderea Constantinopolului sub turci din 1453, Mehmed al II-lea a oferit un ospăţ în cinstea victoriei; în timpul petrecerii pe peretele sălii a apărut, ca odinioară în Babilon, o mână deschisă, cu cele cinci degete ale sale. Chemat să interpreteze semnul, viitorul patriarh Ghenadie Scholarul, a tâlcuit că cele cinci degete înseamnă ca Dumnezeu ar fi cruţat marea cetate dacă în Constantinopol s-ar fi aflat cel puţin cinci drepţi (asta în vreme ce Sf. Sofia gemea de arhierei şi preoţi de o splendoare realmente bizantină...).

În cele din urmă, în ce "sector" al UE vor avea românii un cuvânt de spus? În tehnologie? Democraţie? Politică? Ceea ce poporul român ar putea oferi ca valoare Europei este ortodoxia "născătoare de sfinţi", ceea ce ar ajuta şi la evitarea confiscării Ortodoxiei de către activităţile sociale, umanitare.

Conferinţa părintelui s-a bucurat de o audienţă formată în mare măsură din elevi seminarişti şi studenţi teologi, dar şi credincioşi din Caransebeş însetaţi de Cuvânt, precum şi vieţuitori ai mănăstirilor, în încheierea expunerii fiind puse şi întrebări. În final au existat propuneri, din auditoriu, de a se organiza mai des astfel de conferinţe de spiritualitate pentru credincioşii doritori de învăţătură.

A consemnat pr. Mircea Szilagyi, consiler bisericesc