Sfinţirea noilor antimise în Episcopia Caransebeşului

Conform învăţăturilor şi canoanelor Bisericii Ortodoxe, Sfântul Antimis este un obiect liturgic indispensabil pentru preot în misiunea sa de a săvârşi sfânta liturghie şi de a împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului pe toţi credincioşii care i-au fost încredinţaţi spre păstorire. Sfântul Antimis este un obiect din pânză pe care este reprezentată punerea în mormânt a Domnului şi în care se află o părticică din moaştele sfinţilor mucenici care au bineplăcut lui Dumnezeu şi au mărturisit credinţa cu preţul vieţii lor.

Obiceiul de a coase o părticică din moaştele martirilor în antimis (precum şi includerea unei părticele în piciorul sfintei mese, la târnosirea bisericii de către arhiereu) e de asemenea foarte vechi, din timpurile în care creştinii se adunau la mormintele martirilor de ziua proslăvirii lor şi lespedea mormântului care adăpostea sfintele moaşte devenea altarul de jertfă. Din vieţile sfinţilor ştim că uneori chiar pieptul mucenicilor încă vii, imobilizaţi şi torturaţi pe podeaua celulelor, devenea altarul de jertfă – un antimis viu, pe care se depuneau sfintele daruri şi Sfântul Duh le prefăcea în Trupul şi Sângele Mântuitorului.

Simbolistica antimisului este multiplă, considerându-se că este jertfelnicul, mormântul în care Mântuitorul s-a îngropat sau ieslea în care s-a născut. Antimisul se află pe Sfânta Masă şi se foloseşte exclusiv de preot la săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii.

De altfel, însuşi termenul anti-mesion însemană, în limba greacă „în loc de masă”, acest obiect liturgic fiind folosit pentru a săvârşi Liturghia, încă din primele veacuri creştine, în orice loc. Nu de puţine ori, când prigonitorii descopereau locul de adunare al creştinilor, preoţii înfăşurau sfintele daruri în antimis şi se refugiau în alt loc unde finalizau slujba şi se împărtăşeau cu sfintele taine, după care plecau capul sub sabia călăului, mărturisind fără ezitare credinţa lor în Hristos – cu care tocmai se uniseră.

Cu timpul Sf. Antimis a mai primit şi o conotaţie administrativă, eclesială. Odată cu extinderea Bisericii, fiecare episcop hirotonit a primit în încredinţare duhovnicească şi pastorală un teritoriu de care răspunde înaintea lui Dumnezeu. Astfel şi în zilele noastre Antimisul este darul şi girul episcopului către preotul pe care îl trimite în parohie şi care are datoria să-l păstreze cu mare grijă pe prestolul sfântului altar. În momentul în care arhiereul îşi retrage antimisul, înseamnă că preotul nu mai poate săvârşi Sfânta Liturghie, astfel respectiva parohie fiind excomunicată din biserică. Iată, deci, care este însemnătatea deosebită a antimisului.

Antimisele se sfinţesc doar de către arhiereu, iar înainte de a se împărţi se slujesc 7 Sfinte Liturghii consecutive peste ele. Rânduiala sfinţirii este una deosebită, noul antimis stropindu-se cu apă sfinţită, cu apă de trandafiri şi cu Sfântul şi Marele Mir, slujba de sfinţire săvârşindu-se exclusiv înaite de Sfintei Liturghii Arhiereşti.

În eparhia noastră, odată cu înscăunarea Înalt Prea Sfinţitului Dr. Laurenţiu ca Mitropolit a Ardealului şi instalarea Prea Sfinţitului Lucian ca Episcop al Caransebeşului s-a început şi schimbarea antimiselor. Cu ajutorul Înalt Prea Sfinţitului Dr. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, s-a reuşit procurarea din Grecia a unor antimise color, de calitate deosebită. Sfinţirea antimiselor s-a făcut în mai multe rânduri şi s-au distribuit pe protopopiate şi mănăstiri. Antimisele au fost dăruite de Prea Sfinţia Sa dimpreună cu ilitonul (pânza în care se înveleşte antimisul împăturit), buretele şi un tablou cu Întâistătătorul Eparhiei.

Prima sfinţire a antimiselor avut loc în data de 7 iunie 2006, iar ultima în data de 7 decembrie 2006, la Catedrala Episcopală Sf. Mare Mucenic Gheorghe din Caransebeş. Astfel s-au împărţit aproximativ 250 de antimise în toată Eparhia, aceasta însemnând toate parohiile, filiie, capelele militare şi şcolare, schiturile şi mănăstirile din Episcopia Caransebeşului.

Mulţumind lui Dumnezeu că într-un timp relativ scurt, s-a făcut sfinţirea şi distribuirea antimiselor, nădăjduim ca harul lui Dumnezeu să vegheze asupra preoţilor şi credincioşilor Eparhiei noastre păzindu-i de toată preimejdia şi nevoia.

A consemnat arhid. Casian Ruşeţ, secretar eparhial