Integrarea europeana in lumina Teologiei Ortodoxe

Una dintre cele mai importante probleme ale creştinismului contemporan, în general, şi ale celui românesc, în special, o constituie integrarea europeană. Cu toate acestea, despre impactul negativ şi despre sfidarea pe care o reprezintă ea la adresa valorilor creştine şi naţionale se vorbeşte foarte puţin. De aceea, vom incerca să prezentăm câteva aspecte cu privire la integrarea europeană în lumina Teologiei Ortodoxe.

Una dintre condiţiile necesare pentru ca România să adere la UE este să adopte şi să pună în practică legislaţia europeană. Legislaţia europeană (denumită acquis comunitar) este împărţită în 31 de domenii (care fac obiectul aşa numitelor capitole de negocieri). Aşadar, aderarea României la UE înseamnă adoptarea şi punerea în practică a legislaţiei europene. Însă, mă întreb ce ştiu românii din legislaţia europeană? Cred că doar puţini cunosc câte ceva, la suprafaţă.

Poate dacă nu suntem informaţi asupra conţinutului legislaţiei, ştim măcar cine negociază regulile care ne vor guverna viaţa. Din partea UE “Comisia Europeană”, din partea României o delegaţie, sub conducerea unui negociator-şef. Dar nici pe membrii Comisiei Europene, nici pe cei ai delegaţiei româneşti nu-i cunoaştem. Nu ştim daşa merg la biserică, dacă se spovedesc, dacă se împărtăşesc şi ce credinţă au, dacă au.

Paradoxal, popoarele Europei se aflş în mâna unor oameni pe care-i ştim (de la emisiunile TV şi din ziare) dar pe care nu-i cunoaştem şi care ne conduc după o legislaţie de care am auzit, dar pe care n-am văzut-o niciodată.

UE se erijeaza intr-un ,,liman” economic, cultural şi politic pentru ţările sărăcite şi aruncate apoi în furtuna materialismului acestui veac. Iar majoritatea celor care sunt adepţii integrarii europene văd în aceasta numai ,,îndestularea stomacului”.

Până să ne dumirim, Comunitatea Europeană, sub simpatica mască a democraţiei (drepturile omului, votul universal, libertate individuală, participarea tuturor la suveranitatea politică şi la bunurile vieţii, garanţia securităţii etc.), va genera un conflict fără precedent pe bătrânul nostru continent. Nu militar, ci unul religios (cultural- religios), cauzat de apriga confruntare între concepţia de viaţă tradiţional-creştină şi noua concepţie de viaţă europeană.

Descreştinizarea continuă a naţiunilor

Între Biserica lui Hristos şi politica Comunităţii Europene există un antagonism evident. Acest antagonism se poate transforma într-un conflit prin integrarea europeană, deoarece ea pune în confruntare cele două concepţii de viaţă:

Concepţia creştină, care-L are în centru pe Hristos Dumnezeu cu Evanghelia Sa cea Sfântă şi concepţia europeană de viaţă, care are ca baza raţiunea autonomă în care omul este măsura tuturor lucrurilor.

Din perspectiva Teologiei Ortodoxe putem spune că integrarea europena reprezintă o jignire pentru viaţa creştină şi o palmă peste obrazul lui Hristos. Fiindcă cine nu observă că Biserica nu ocupă macar locul unei molecule în legislaţia europeană şi că noţiunea de ,,păcat” este pur şi simplu scoasă din dicţionarul UE? Ca să nu mai vorbim acum de umilitoarele condiţii pe care le impune această legislaţie statelor europene.

Fără discuţie, integrarea europeană este opera unui evident curent de descreştinizare a naţiunilor care, prin politica de occidentalizare cu orice preţ (ce a luat forma agresiunii pentru popoarele creştine), urmăreşte un lucru sigur: înfrângerea şi decăderea Bisericii. Cum? Prin crearea unei pseudo-Biserici de tip european (ecumenică) stăpânită doar de autoritatea politică, în care Biserica cea vie (adevarată) să fie desfăcută de popor. Adică Biserica, din stăpânitoarea sufletelor, să devină stăpânită unui politicianism pângăritor. Da, asta urmăreşte integrarea europeană: deposedarea oamenilor de Dumnezeu, de credinţa şi de Biserică prin impunerea unei legislaţii care exclude orice responsabilitate morală. Ori asta este culmea fatală a cutezanţei omeneşti. Raţiunea, în atotputernicia căreia crede omul civilizaţiei europene, e de fapt cea mai amară iluzie a nefericitei noastre lumi.

Actuala democraţie europeană, la fel ca şi socialismul şi comunismul, este o formulă politică plantată tot în doctrina materialistă. Şi se vede cât colo că UE, fundamentată pe o astfel de doctrină materialistă şi ateistă, lipsită de suflet şi plină de vidul orgoliului ca diavolul însuşi, este un fel de nou Babilon prin care omenirea (modernă) vrea să uzurpe atributele lui Dumnezeu. O mare nebunie care nu va avea loc însă niciodată!

Dar ce e de facut? Că iată, teroarea vremii, prin care marile puteri ne pun in faţa integrarea pe de o parte, sau izolarea ori dizolvarea, pe de alta, nu mai îngăduie mediocritatea indiferenţei, ci impune decizia categorică pentru un mod de viaţă orientat fie pe concepţia pocită europeana, fie pe concepţia integrală a Bisericii.

Pentru Romania nu pare să existe alternativă. Însa, nu ne temem. Oricât ar fi de redutabilă provocarea pe care civilizaţia europeană o aduce peste viaţa noastră creştină, o asumăm pentru următoarele două motive: mai intâi, dacăa poporul român a rămas un popor credincios după aproape cinci decenii de ateism, credem că tot astfel credinţa lui îl va ajuta să facă faţă şi valului de secularizare venit din partea UE. Aceasta fiindcă rezistenţa lui în ateism (care a făcut adevărate ravagii în din ţările care ne înconjoară) nu este un lucru întâmplător, ci se întemeiază pe una din coordonatele majore ale Ortodoxiei, şi anume că în mentalitatea poporului nostru, Dumnezeu nu rămâne exterior lumii, adică absent din creaţie, ci este prezent prin energiile Sale necreate în inimile noastre şi în intreg cosmosul. Iar în al doilea rând, fiindcă pentru poporul român Biserica nu este un simplu monument istoric şi Evanghelia lui Hristos o piesă de muzeu. Biserica este trecutul, prezentul şi viitorul neamului nostru. Viaţa şi puterea noastră. Adevăratul liman, unde sufletele biciuite de furtună ancorează în certitudinea credinţei. În sânul ei cei vii trăiesc în familiaritatea celor morţi şi în dragostea celor ce vor veni. Şi suntem încredinţaţi că Duhul Sfânt care o asistă nu va îngădui ca nici UE şi nici porţile iadului s-o poată birui!

Aşadar, la întrebările panicate: încotro România? Încotro se îndreaptă Europa, lumea?, răspundem cu seninătate: ,,Acolo unde arată Dumnezeu cu degetul”. A Căruia este împăraţia şi puterea şi slava acum şi in veci. Amin!

Articol de ieromonah Amfilohie Brânză
Sursa: Novopress.info Romania