Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil - prilej pentru pomenirea morţilor în Banat

Ne găsim la numai două zile de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi faţă de alte zone ale ţării, la noi în această perioadă se pomenesc sufletele celor adormiţi. Pentru această pomenire, Biserica a rânduit zile speciale, mai ales în Postul Mare, dar şi în ajunul Rusaliilor (Moşii de vară) şi în ajunul Duminicii Lăsatului sec de carne (Moşii de iarnă). Totuşi, prin Banat, dar şi în unele locuri din Transilvania, se practică obiceiul pomenirii morţilor în ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, adică în 8 noiembrie. Unii ar putea crede că această practică este legată de aceea a Bisericii Catolice de a pomeni pe cei răposaţi în 1 noiembrie. Dacă privim însă spre cei doi arhangheli, mai mari voievozi ai cetelor cereşti, vedem că lucrarea lor are şi o puternică semnificaţie eshatologică, îndreptată, cu alte cuvinte, spre veşnicie, spre ziua cea de-a opta, cum zic Sfinţii Părinţi. Nimic mai potrivit să-i pomeneşti în rugăciunea Bisericii pe cei adormiţi (care deja au aflat semnificaţia vieţii şi a morţii) chiar în ziua celor doi vestitori ai tainelor cereşti.


Despre Sfântul Arhanghel Mihail, cel reprezentat în iconografia creştină cu o sabie de foc în mână, aflăm din Sfânta Scriptură şi din Sfânta Tradiţie că, de la căderea lui Lucifer, este conducătorul cetelor de îngeri. Este cel care a rostit cuvintele atât de uzitate liturgic: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte…”, cu referire la ascultarea desăvârşită faţă de Dumnezeu Creatorul. Chiar numele său îndeamnă la credinţă statornică şi la ascultare, Mihail tâlcuindu-se „cine este ca Dumnezeu?”. Sfinţii Părinţi ai Bisericii îl socotesc pe acesta ca fiind chiar îngerul pus să păzească cu sabie de foc intrarea în Rai după căderea protopărinţilor Adam şi Eva. Pe seama sa se pune şi călăuzirea lui Lot şi a familiei acestuia la ieşirea din Sodoma, precum şi protecţia specială a poporului lui Israel, ştiut fiind faptul că fiecare neam are un înger ocrotitor. Mihail este îngerul care are putere asupra diavolului (Epistola Sf. Ap. Iuda, versetul 9 şi Apocalipsa, capitolul 12), iar tradiţia ortodoxă îl consideră ca fiind îngerul trimis de Dumnezeu să ia sufletele tuturor celor răposaţi, pentru judecata particulară. Iată cum se potriveşte pomenirea celor răposaţi cu cinstirea acestui mai-mare voievod al cetelor de îngeri. Dar invocarea lui în rugăciune ne poate aduce tuturor izbăvire de sub puterile întunericului. Iată ce frumos îi cântă Biserica Sfântului Mihail: „Unde umbrează darul tău, Arhanghele, de acolo se izgoneşte puterea diavolului, căci nu poate răbda lumina ta luceafărul cel ce a căzut. Pentru aceasta, săgeţile lui, cele de foc purtătoare, cele pornite asupra noastră, stinge-le prin mijlocirea ta, izbăvindu-ne pe noi de smintelile lui, vrednicule de laudă, Mihaile Arhanghele!”.


Sfântul Arhanghel Gavriil (Gabriel) este mai bine cunoscut, mai ales din Sfânta Scriptură. El este îngerul care s-a arătat în templu preotului Zaharia, vestindu-i acestuia, că soţia lui, cunoscută de toţi ca fiind stearpă, va naşte un fiu, care va fi înaintemergător al Celui Preaînalt, Ioan Botezătorul. Este bine ştiută de toţi creştinii şi scena Buneivestiri, când acelaşi Arhanghel Gavriil se arată Preacuratei Fecioare Maria, anunţând cel mai important mesaj din istoria umanităţii: că Dumnezeu se va întrupa pentru mântuirea oamenilor. Curăţia Sfintei Fecioare, simbolizată prin floarea de crin, apare în toate icoanele ce-l reprezintă pe Sfântul Arhanghel Gavriil, el fiind cel care dovedeşte lumii întregi că „la Dumnezeu nimic nu e cu neputinţă”. Chiar numele său se poate tâlcui „Dumnezeu este puterea mea”. Este îngerul care se arată lui Iosif, logodnicul Mariei, dar şi magilor şi păstorilor din Betleem, vestindu-le „slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Înger al darului, cum ne învaţă Sfânta Tradiţie, Gavriil este acela care, în chiar clipa Învierii lui Hristos din mormânt a vestit Maicii Domnului: „Curată Fecioară bucură-te! Şi iarăşi zic: Bucură-te! Că Fiul Tău a înviat a treia zi din groapă!”, iar mai târziu s-a adresat femeilor mironosiţe venite dis-de-dimineaţă la mormântul lui Iisus: „vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi!... De ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi? Căci, ca un Dumnezeu, a înviat din mormânt” (fragmente din Binecuvântările Învierii). În ziua Sfântului Gavriil, cel ce a vestit desfiinţarea morţii, prin Învierea lui Hristos, suntem îndreptăţiţi aşadar, poate mai mult ca în altă zi, să ne rugăm pentru cei dragi ai noştri, adormiţi, cerând de la Dumnezeu pentru ei, odihnă în locaşurile cele cereşti.


Cei doi Arhangheli cu chip de lumină vor rămâne până la sfârşitul istoriei ca două făclii ce trebuie să ne călăuzească prin marea cea învolburată a acestei vieţi, spre limanul cel lin al Împărăţiei lui Dumnezeu. În semn de recunoştinţă, se cuvine să ne alăturăm şi noi Bisericii celei vii, care în aceste zile îi laudă pe căpeteniile îngerilor Treimii, pe Mihail şi Gavriil, „unuia grăind: bucură-te, slujitorule al Legii, iar altuia zicând: bucură-te, îngere al darului!”.