Pastorală la Praznicul Naşterii Domnului Iisus Hristos

LUCIAN

Din Mila Lui Dumnezeu
Episcop al Caransebeşului

Iubitului cler, cinului monahal şi drept credincioşilor creştini, har, binecuvântare şi pace de la Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos

Hristos se naşte, măriţi-L!

Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Cu ajutorul lui Dumnezeu am fost învredniciţi să ajungem şi anul acesta la minunatul praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.

La „plinirea vremii“, „harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos“ (Ioan 1, 17), Cel ce este „Lumina lunii“, prin care „toate s-au făcut“, Cuvântul lui Dumnezeu care este Lumina cea adevărată şi „luminează pe tot omul, care vine în lume“ (Ioan 1, 9) Cuvântul lui Dumnezeu „S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr“ (Ioan 1, 14).

Cu adevărat, la Praznicul Crăciunului, vedem şi simţim cât de mult ne-a iubit Dumnezeu pe noi oamenii, chiar dacă „toţi ne-am abătut şi împreună netrebnici ne-am făcut“, totuşi, „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibe viaţă veşnică“ (Luca 3, 16). De aceea Praznicul la care ne aflăm este dătător de mare bucurie, iar această bucurie, „va fi pentru tot poporul“, întrucât „S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David“(Luca 2, 11) .

Astăzi Biserica creştină de la o margine până la cealaltă margine a pământului, trebuie să spună tuturor credincioşilor ei împreună cu îngerul Domnului care s-a arătat păstorilor pe câmpul de lângă cetatea Betleemului: „Nu vă temeţi. Căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare“ (Luca 2, 10). Această bucurie în Duhul Sfânt o putem dobândi numai dacă ne-am pregătit aşa cum se cuvine în timpul celor 40 de zile de post, numai dacă ne-am mărturisit păcatele şi împăcaţi cu Dumnezeu, cu aproapele şi cu noi înşine ne-am apropiat cu dragoste de Trupul şi Sângele Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii şi am văzut şi am simţit în adâncul fiinţei noastre cât de bun este Domnul cu noi.

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,
Astăzi Dumnezeu se înomeneşte şi noi suntem chemaţi să ne îndumnezeim. „Astăzi Fecioara naşte pe Stăpânul înăuntru, în peşteră! Astăzi Stăpânul Se naşte ca un prunc din Fecioara. Astăzi păstorii văd pe Mântuitorul în scutece înfăşat şi în iesle culcat. Astăzi Stăpânul cel nepipăit în scutece Se înfaşă ca un prunc. Astăzi toată zidirea se bucură şi se veseleşte, că Hristos S-a născut din tânăra Fecioară. Astăzi ne-a cercetat de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor şi cei din întuneric şi din umbră am aflat adevărul: că din Fecioară S-a născut Domnul“ (Stihurile Cântării a noua şi Luminânda Praznicului Naşterii Domnului). Astăzi Hristos se naşte şi suntem chemaţi ca să-L mărim împreună cu îngerii şi păstorii care cântau în cor primul colind sfânt, bun şi mântuitor: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“ (Luca 2, 14). Astăzi Hristos se pogoară din ceruri, veniţi toţi credincioşii să ne închinăm, să cădem şi să-L întâmpinăm împreună cu păstorii şi cu magii de la Răsărit care cu steaua au călătorit, „mergând după o rază, pe Hristos să-L vază“. Creştini de la Răsărit şi de la Apus veniţi astăzi să ne rugăm ca steaua lui Hristos care i-a călăuzit pe magi în vremea aceea, să ne călăuzească şi pe noi în vremea aceasta, să ne putem închina şi noi Pruncului Iisus, să-L vedem sălăşluit înlăuntru, în inima noastră şi numai cu Hristos Dumnezeu-Omul pe care-L rugăm să fie şi să rămână cu poporul român până la sfârşitul veacurilor. Dorim ca peste câteva zile să intrăm cu demnitate şi verticalitate spirituală în marea şi de Dumnezeu păzita – Familie Europeană şi să cântăm împreună cu evanghelistul Vechiului Testament şi toţi creştinii de pe bătrânul continent profetica şi divina cântare: „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi. Auziţi până la marginile pământului, cei puternici plecaţi-vă. De vă veţi întări, iarăşi veţi fi biruiţi. Şi orice sfat veţi sfătui, îl va risipi Domnul şi cuvântul pe care îl veţi grăi nu va rămâne întru noi, căci cu noi este Dumnezeu! Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Şi mare va fi Stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar“ (Isaia 8, 9-10 şi 9, 5-6).
Astăzi Hristos vine pe pământ şi noi avem datoria şi chemarea sfântă să ne înălţăm, să ne detaşăm măcar pentru o zi de „toată grija cea lumească“ şi crezând în numele lui Iisus să dobândim şi să luăm har peste har ca să putem deveni „fii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1, 12) şi prieteni ai Mântuitorului care ne dă această posibilitate zicându-ne: „Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc“(Ioan 15, 14).

Iubiţi credincioşi şi credincioase,
„Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?“ (Prochimenul cel mare al Praznicului Naşterii Domnului). Cu adevărat Dumnezeul tuturor creştinilor este mare şi face minuni multe. Una din aceste minuni o vedem la acest mărit Praznic, cum „Cel neîcăput“ în pântecele fecioresc s-a sălăşluit şi „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui neapropiat aduce“ (Condacul Praznicului Naşterii Domnului). Să ducem şi noi din toată inima şi din tot sufletul daruri, imne şi cântări duhovniceşti, asemenea magilor, îngerilor şi păstorilor, să devenim fiecare „peşteră“ primitoare ca să-i spunem Pruncului Divin: „Amin. Vino Doamne Iisuse!“ (Apoc. 22, 20) şi „te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte“, căci Fiul lui Dumnezeu a venit în lume „să se nască, să crească şi să ne mântuiască“. De aceea datori suntem să-L mărim astăzi şi în cealaltă vreme a vieţii noastre, pe Hristos împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt – mărire Ţie Sfântă Treime în veci vecilor. Amin!

Hristos se naşte măriţi-L!

Al vostru al tuturor de tot binele voitor şi către Domnul pururea rugător,

LUCIAN
Episcopul Caransebeşului