A apărut "Calendarul Românului" pe anul 2007

Episcopia Caransebeşului a însemnat pentru istoria noastră bisericească şi naţională un important reper spiritual şi cultural. Începând cu anul 1865, anul reînfiinţării episcopiei bănăţene, scaunul vlădicesc al Caransebeşului a fost ilustrat de ierarhi cu multe calităţi, care au reuşit să răspândească în rândurile credincioşilor dragostea de Biserica strămoşească, de neam, limbă şi spirit românesc.

Pentru a impulsiona şi ridica starea morală şi intelectuală a eparhioţilor săi, episcopul Ioan Popasu achiziţionează în 1885 o tipografie, care, în anul următor va tipări primul număr al publicaţiei eparhiale Foaia Diecezană. A fost începutul unei lungi serii de tipărituri: cărţi, broşuri, studii şi reviste, o adevărată infuzie culturală. Printre mândriile Tipografiei Diecezane a Caransebeşului, Calendarul Românului este, poate, cea mai redutabilă izbândă. El a apărut din iniţiativa episcopului Ioan Popasu în 1889 şi a continuat până în 1950, la un an după desfiinţarea Episcopiei de Caransebeş de către regimul comunist. Primul lui editor a fost Iosif Traian Bădescu, viitorul episcop al Caransebeşului (1920-1933), care s-a îngrijit de Calendar până la trecerea sa în veşnicie. Următorii eparhioţi, episcopii Vasile Lăzărescu şi Veniamin Nistor, au continuat tradiţia Calendarului Românului, în acelaşi duh al înaintaşilor. Frumoasa şi longeviva carieră a publicaţiei se întrerupe brusc în 1950 cu interdicţia de a mai fi editat. Aceeaşi soartă au avut-o mai toate publicaţiile bisericeşti ale vremii.

După conţinut, Calendarul Românului poate fi numit cu responsabilitate calendar, almanah şi anuar. De obicei el cuprindea desfăşurarea calendarului bisericesc cu toate componentele sale, şematismul episcopilor de Caransebeş, şematismul preoţilor şi învăţătorilor confesionali din eparhie, studii şi articole de istorie locală şi naţională, o interesantă parte literară prin care se popularizau creaţiile epice şi lirice româneşti şi articole cu conţinut moral-religios. Nu lipsea nici cronica eparhiei, programarea târgurilor săteşti şi despre activităţile parohiilor. Vechimea Calendarului, conţinutul său variat şi deschis către toţi credincioşii indiferent de starea lor socială şi consecvenţa apariţiei au făcut din almanahul-calendar o foarte gustată publicaţie.

Firul întrerupt al Calendarului Românului a fost reluat după anul 1989 prin grija şi cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţiei Sale Nicolae, Mitropolitul Banatului, la Timişoara. O dată cu reactivarea Episcopiei Caransebeşului în 1994, Calendarul Românului a revenit la Caransebeş. Episcopul de vrednică pomenire Emilian Birdaş a editat două numere pentru anii 1995 şi 1996. Din cauza greutăţilor prin care a trecut nou activata eparhie, firul reînodat al istoricei publicaţii s-a rupt iarăşi.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, în anul 2007, după mai bine de un deceniu de lipsă, s-a reuşit reluarea vestitului calendar. Am încercat prin apariţia lui nu numai să continuăm o tradiţie, ci să oferim clerului şi credincioşilor noştri un instrument util în vremea când informaţia devine din ce în ce mai pretenţioasă. Paginile noului calendar conţin şematism, informaţii diverse, cronica eparhială şi nu în ultimul rând studiile de istorie prin care Calendarul Românului a devenit celebru.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să dăruiască ani mulţi Calendarului Românului iar pe credincioşii ce se vor împărtăşi cu roadele lui să-i binecuvânteze întru deplină pace, sănătate şi spornică vieţuire.

+ LUCIAN
Episcopul Caransebeşului