Cei interesaţi de istoria Bisericii Ortodoxe Române din Eparhia Caransebeşului află din paginile Foii Diecezane evenimente ilustrând zidirea de biserici, reparaţii ori sfinţiri de biserici, dar şi îndrumări pastorale pentru preoţii eparhie
Între realizările vrednicului de amintire episcop Ioan Popasu (1865-1889) amintim achiziţionarea unei tipografii (în 1885) şi apariţia publicaţiei eparhiale „Foaia Diecezană“ cu destinaţia înscrisă pe frontispiciu, de „organ al Eparhiei greco-ortodoxe române a Caransebeşului”. La ceas inaugural, cu prilejul binecuvântării noii tipografii şi a apariţiei primului număr al Foii Diecezane din data de 5/17 ianuarie 1886, Filaret Musta relatează:
„Nemuritorul episcop restaurator, în acea sâmbătă seara, din preajma Botezului Domnului al anului 1886, invitase la reşedinţa episcopească pe toţi demnitarii eclesiastici, pe funcţionarii şi profesorii săi. Când Ioan Bartolomeiu apăru cu primul exemplar, urale nesfârşite cutremurară istorica reşedinţă. Iar vlădica, cel nins de bătrâneţe şi de griji, cu lacrimi în ochi se înălţă şi începu să citească cu glas tare, coloană după coloană şi nu se poate opri până nu termină toate paginile. … Căzând în genunchi, mulţumi Domnului că i-a ajutat să desăvârşească şi acest deziderat al său. … Îmbrăţişează apoi pe toţi colaboratorii săi.” (
Cornel Corneanu, „Foaia Diecezană împlineşte 50 de ani”, în rev. Foaia Diecezană, nr. 1 / 1935, p. 5)
Primul Redactor al „Foii Diecezane” a fost numit Ioan Bartolomei Secretarul Eparhial. Nu numai că dânsul a fost foarte activ întru redactare, ci stăruinţelor lui şi tactului lui Popasu a succes a câştiga de la colaboratori pe toţi profesorii de la institutele noastre diecezane şi pe alţi bărbaţi de ştiinţă. Astfel sub Bartolomei „Foaia Diecezană” s-a înălţat la o revistă adevărat ştiinţifică.
Pe firul existenţei publicaţiei „Foaia diecezană” se pot distinge trei etape. Cea dintâi se întinde de la întemeiere şi până la ultimul număr din anul 1918, fiind şi cea mai complexă, cu o paletă documentară amplă şi variată, într-un context istoric impus de statul dualist austro-ungar.
Cea de-a doua etapă durează de la începutul anului 1919 şi până la nr. 6-8 din 20 februarie 1949, când Episcopia Caransebeşului s-a contopit cu Arhiepiscopia Timişoarei, formând Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului.
Cei interesaţi de istoria Bisericii Ortodoxe Române din Eparhia Caransebeşului află din paginile Foii Diecezane evenimente ilustrând zidirea de biserici, reparaţii ori sfinţiri de biserici, dar şi îndrumări pastorale pentru preoţii eparhiei. O preocupare distinctă a avut această gazetă pentru personalitatea preotului şi toate cele ce ţin de devenirea duhovnicească a preoţilor di satele româneşti bănăţene. Se publicau şi articole informative despre dinamica vieţii bisericeşti din Banatul Montan (parohii vacante, numiri de preoţi).
Ca şi în cazul slujitorilor altarelor se publică mult şi despre rolul şi cerinţele profesionale ale învăţătorilor, mai cu seama că învăţământul românesc era susţinut de biserică prin şcoala confesională.
În decursul anilor, redacţia Foii Diecezane a alocat spaţiu pentru problematică didactică, publicând pe lângă articole cu caracter teoretic şi planuri de lecţii din diferite discipline de învăţământ, inaugurarea făcând-o profesorul Ştefan Velovan, unul dintre cei mai renumiţi pedagogi ai vremii.
Foaia Diecezană a fost şi principala publicaţie românească din Banat, care prin conţinutul său a avut în vedere problematica naţională.
La reactivarea eparhiei Caransebeşului, în anul 1994, s-a simţit în mod firesc nevoia unei publicaţii oficiale proprii. Astfel se reia publicarea „Foii Diecezane” în serie nouă, începând cu luna martie 1994, redactor fiind încadrat protopopul de Reşiţa Vasile Petrica. În această a treia etapă din viaţa gazetei se preia forma şi structura din etapa precedentă, dar cu nr. 11 (33) din anul 1997 se iniţiază adaptarea formatului, copertei şi conţinutului la specificul unei reviste.
Printre redactorii „Foii Diecezane” s-au numărat Ioan Bartlomei (1886-1889), Iuoan Ionaşiu (1889-1892), Petru Barbu (1892-1908), Iosif Iuliu Olariu (1908-1917), Vasile Lochiţa (1919-1921), Iosif Traina Badescu (1921-1923), Romulus Ancuşa (1923-1927), apoi Nicolae Cornean şi Zeno Munteanu până în 1949.
De la reactivare, responsabili cu redactarea „Foii Diecezane” au fost protopopul dr. Vasile Petrica, pr. Ioan Petraş, pr. Daniel Aron Alic şi pr. Alin Câmpean.