În data de 19 ianuarie \ 6 ianuarie după
calendarul Iulian este praznicul
Bobotezei pentru bisericile ortodoxe care încă păstrează
calendarul Iulian. Printre bisericile care prăznuiesc Boboteza în această zi este şi biserica sârbească.
Astfel că la invitaţia
Prea Sfinţitului Luchian,
Episcop administrator al Episcopiei ortodoxe sârbeşti de Timişoara,
Prea Sfinţia Sa Lucian,
episcopul Caransebeşului a participat la sfinţirea apelor la
râul Nera,afluent al fluviului Dunărea, care se varsă în Dunăre la parohia Socol, parohie care aparţine juristdicţional de
Episcopia ortodoxă sârbească de Timişoara.
Deşi vremea a fost total nefavorabilă credincioşi ortodocşi sârbi şi români în frunte cu ierarhii lor s-au deplasat în procesiune la râul Nera unde de partea cealaltă a râului, în Serbia, fraţii ortodocşi sârbi în frunte cu
Prea Sfinţitul Nicanor al Vârşeţului aşteptau ca împreună să împlinească lucrul lui Dumnezeu. Mare a fost bucuria când privirile celor două obşti creştineşti s-au întâmpinat pe malul râului ce avea să devină un Iordan al zilelor noastre.
Dacă până atunci râul Nera despărţea cele două comunităţi, în momentul acela cei prezenţi s-au simţit mai uniţi ca niciodată. Slujba de sfinţire s-a săvârşit alternativ, cele două obşti rostind rugăciuni atât în limba sârbă cât şi în limba română. La sfârşitul sfinţirii apei, trei tineri din Serbia au sărit în apă pentru a recupera crucea aruncată în repejunile Nerei de către
Prea Sfinţitul Nicanor. După recuperarea acesteia cei trei voluntari au adus crucea spre închinare fraţilor de pe malul românesc iar apoi au înotat înapoi acasă. Această tradiţie este specială, deoarece uneşte cele două comunităţii la modul cel mai plenar.
Mai apoi, după săvârşirea sfintei slujbe şi a ritualului crucii, cei trei ierarhi ortodocşi au luat cuvântul fiecare de pe malul unde se afla, îmbrăţişându-se parcă unii pe alţii prin cuvânt, după care fiecare întorcându-se la casa sa binecuvântând pe Dumnezeu. La agapa oferită de parohia Socol au participat atât cei doi ierarhi cât şi reprezentanţii clerici şi civili ai celor două comunităţii.
Pentru ca ziua să se sfârşească în duhul dragostei creştineşti cele două delegaţii au vizitat
Mănăstirea sârbească de la Baziaş care datează din secolul
XIII şi a cărei piatră de temelie a fost pusă de însuşi
Sfântul Sava. Chiar dacă biserica mănăstirii este foarte veche şi degradată, fiind slujită de un singur călugăr, aceasta este curată, iar candela de la icoane păstrează
flacăra credinţei aprinsă pe meleagurile clisurii Dunării. La sfârşitul zilei cei doi ierarhi fraţi s-au despărţit făgăduind unul celuilalt că se vor purta în rugăciune până la o altă
revedere. A consemnat
Arhid. Casian Ruşeţ,
secretar eparhial