Pastorală la praznicul Învierii Domnului - 2009 -

† LUCIAN
din mila lui Dumnezeu Episcop al Caransebeşului


Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos


HRISTOS A ÎNVIAT!


Iubiţi credincioşi şi credincioase,


Cu ajutorul lui Dumnezeu şi în acest an am fost învredniciţi să ajungem la măritul praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, la „această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasă şi doamnă, … sărbătoare a sărbătorilor…”. [1]


La Sfintele Paşti, mai mult decât la celelalte sărbători, se cuvine să-L lăudăm şi bine să-L cuvântăm pe „Cel ce cu înţelepciune a zidit toată făptura”, pe Cel ce ne-a binecuvântat iarăşi „calea postului” de am săvârşit lupta cea bună. Astăzi, împreună cu „Fiul Său cel iubit” întru care bine a voit, să ne arătăm şi noi „biruitori asupra păcatului, capetele nevăzuţilor balauri pururea să le sfărâmăm” şi să ne arătăm mulţumitori pentru că „fără de osândă am ajuns să ne închinăm şi Sfintei Învierii lui Hristos”.[2]



Dreptmăritori creştini şi creştine,


Stihurile Paştilor pe care le auzim rostindu-se la Sfintele Slujbe în toată săptămâna luminată, ne întăresc pe noi cei care suntem şi dorim să rămânem bine credincioşi. Ele devin binecuvântare, viaţă, lumină şi Adevăr Revelat, pentru creştinul ancorat în Dumnezeu. Dar, în acelaşi timp, primele versete din psalmul 67 al profetului şi regelui David – care formează ceea ce numim noi astăzi în rânduiala slujbei Învierii, stihurile Paştilor, sunt sau pot deveni sentinţe ale Dreptului Judecător, blestem sau pedeapsă pentru cei care preferă să călătorească spre „întunericul cel mai dinafară” şi pe calea morţii. În toate bisericile ortodoxe din întreaga lume răsună în „săptămâna luminii, bucuriei şi Învierii” aceste stihuri care sunt o binecuvântare, dar pot deveni şi blestem. Iată cum profeţia lui David s-a împlinit în noaptea Sfântă când „iadul s-a prădat” şi „noi am înviat”:
„Înviază Dumnezeu, risipindu-se vrăjmaşii Lui şi fugind de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul.
Precum se împrăştie fumul şi nu mai este; precum se topeşte ceara de la faţa focului.
Aşa pier păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii se veselesc”.[3]


Observăm în aceste stihuri, în aceste sentinţe divine, că Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască, să creadă în Lumină şi să umble drept în căile Lui. Încă din Vechiul Testament poporul ales a primit din partea Domnului binecuvântarea şi blestemul, prin aşezămintele, hotărârile şi legile pe care le-a aşezat Domnul între Sine şi fiii lui Israel prin Moise, pe Muntele Sinai, zicând:
„De veţi umbla după legile Mele şi de veţi păzi şi plini poruncile Mele…;
Voi trimite pace pe pământul vostru şi nimeni nu vă va tulbura…;
Căuta-voi spre voi şi vă voi binecuvânta…;
Voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru şi sufletul Meu nu se va scârbi de voi.
Voi umbla printre voi, Voi fi Dumnezeul vostru şi voi poporul Meu.
Iar de nu Mă veţi asculta şi de nu veţi păzi aceste porunci ale Mele, … atunci şi Eu îmi Voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri; vor domni peste voi duşmanii voştri şi veţi fugi când nimeni nu vă va alunga”.[4]


Tot în Legea lui Moise, în cartea a cincea, în Deuteronom, citim la capitolul 30 următoarele cuvinte: „Iată Eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul, poruncindu-ţi astăzi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui şi să împlineşti poruncile Lui, hotărârile Lui şi legile Lui, ca să trăieşti … Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte ţi-am pus eu astăzi înainte şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să asculţi glasul Lui şi să te lipeşti de El; căci în aceasta este viaţa ta şi lungimea zilelor tale”.[5]



Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,


Atât Moise în Pentateuh, cât şi David în psalmii săi nemuritori, subliniază voia lui Dumnezeu, dragostea şi binecuvântarea Domnului pentru cei drepţi, pentru cei cu inima bună, care Îl doresc şi Îl caută neîncetat „pe Domnul şi Stăpânul vieţii”. Dar aceste versete citate mai sus, ne arată şi faptul că „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi şi curaţi cu inima le dă har peste har”. Cei tari la cerbice, învârtoşaţi şi netăiaţi împrejur la inimă şi la minte vor cădea sub blestemul divin, iar drepţii se vor bucura şi veseli înaintea lui Dumnezeu, care a făcut această zi spre desfătare duhovnicească, zi care începe şi nu se mai termină, ziua veacului ce va să fie, ziua Învierii lui Hristos şi a învierii noastre, „cea dintâi a săptămânii” sau „a opta”, fără de sfârşit.


Să încercăm la acest praznic al Luminii lui Hristos care luminează tuturor, „să umblăm cât avem Lumină”, „să credem în Lumină”, ca să devenim „fii ai Luminii”.[6]


Să fugim neîncetat, în toată viaţa noastră, de întunericul necunoştinţei de Dumnezeu şi de păcat, curăţindu-ne simţirile, părăsind răutăţile ca să primim binecuvântarea Domnului, viaţă din belşug şi lumină din Lumina Învierii Lui.


Stihurile Paştilor să rămână pentru noi sentinţe divine la care, mai ales în aceste zile de Praznic, să medităm şi cu toţii să conştientizăm că Învierea lui Hristos este bucurie şi veselie pentru cei drepţi, iar pentru vrăjmaşii lui Dumnezeu, pentru cei ce-L urăsc pe Dânsul, pentru păcătoşii care nu doresc pocăinţa şi întoarcerea pe Calea Vieţii, Învierea Mântuitorului este risipire, împrăştiere, fugă şi pieire veşnică.



Iubit popor creştin,


Să rămânem aproape de Dumnezeu, să-L căutăm, să-I binecuvântăm Numele şi Împărăţia, ca să primim în veci binecuvântarea Lui, harul şi iubirea Sa de oameni şi întăriţi duhovniceşte, să întrebăm şi totodată să răspundem cântând, strigând, glas înălţând, grăind şi zicând: Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni.[7] AMIN.


ADEVĂRAT A ÎNVIAT!


Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor şi către Domnul pururea rugător,

† LUCIAN
EPISCOPUL CARANSEBEŞULUI


NOTE
[1] Cântarea a VIII-a din Canonul Învierii;
[2] Rugăciunea amvonului, Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite;
[3] Psalmul 67, 1-3 şi Slujba Învierii;
[4] Levitic 26, 2-17 (Binecuvântarea şi blestemul);
[5] Deuteronom 30, 15-16 şi 19-20;
[6] Ioan 12, 35-36;
[7] Prochimenul cel mare din Slujba Învierii.