Pelerinaj în a doua zi a hramului catedralei episcopale din Caransebeş

Hramul catedralei episcopale "Învierea domnului", precum şi manifestarea "Zilele credinţei şi culturii în Caraş-Severin" ediţia a III a au constituit un bun prilej, în a doua zi de praznic, pentru vizitarea unor mănăstiri şi biserici importante din Eparhia Carasebeşului.


Astfel că în zorii zilei, ierarhii prezenţi la Caransebeş au vizitat interiorul noii catedrale episcopale, care se apropie de finalizare, după care a-au deplasat la mănăstirea "Acoperământul Maicii Domnului" - Brebu, unde au vizitat aşezământul monahal.

Mănăstirea Brebu a luat fiinţă în anul 1997 din iniţiativa administraţiei locale a comunei Brebu, precum şi a credincioşilor din această comună, care au donat terenul numit „Valea Popii”, necesar construirii unei aşezări monahale. Piatra de temelie pentru biserica mănăstirii s-a pus în toamna anului 1997 de către Preasfinţitul Episcop Laurenţiu Streza aceasta fiind definitivată şi sfinţită în anul 1999. Ansamblul monahal s-a definitivat de construit şi urmează a fi finalizat, el având în componenţă paraclis de vară, corp de chilii, trapeză şi ateliere de croitorie şi pictură. Actualmente cu îndrumarea maicii stareţe monahia Magdalena Ghindaş se întreprind eforturi de consolidare a bisericii şi de definitivare a ansamblului monahal. Dintre activităţile administrativ - gospodăreşti aminti: grădinăritul şi creşterea animalelor. Frumuseţea locului , sublimitatea sfintelor slujbe şi râvna obştii monahale a făcut ca mănăstirea Brebu să fie cunoscută atât de credincioşii din apropiere cât şi de cei mai de departe ca un loc în care se preamăreşte Dumnezeu întru odihna sufletească a pelerinilor.



Următorul popas al oaspeţilor a fost în oraşul Anina, unde sute de credincioşi au întâmpinat cei trei Ierarhi, la biserica parohială din Anina, după care, alături de fanfara oraşului, i-au condus la gară, unde au fost aşteptaţi de alţi mulţi credincioşi pentru a-i pentrece la plecare pe calea ferată, cea mai veche din României, într-o plimbare cu drezina. Peisajele mirifice care însoţesc drumul acestei istorice căi ferate au făcut ca prin acest traseu turistic să se slăvească numele lui Dumnezeu, Creatorul acestor minunăţii.

Traseul feroviar Anina-Oraviţa: Prima şi cea mai spectaculoasă cale ferată montană de pe teritoriul României, cu o mare densitate a lucrărilor de artă - tuneluri, viaducte, ziduri de sprijin ale versanţilor, tăieturi în munte – construită iniţial pentru realizarea transportului de cărbune între zonele de extracţie a cărbunelui din Munţii Aninei şi portul dunărean Baziaş şi utilizată ulterior şi pentru trafic de călători. Are o lungime de 33, 4 km şi a fost inaugurată în 1863.


Preoţii şi credincioşii din Oraviţa şi-au întâmpinat oaspeţii cu cântări pascale şi imne arhiereşti, după care i-au condus la teatrul vechi "Mihai Eminescu " din Oraviţa, unde s-a vizitat acest monument UNESCO, care reprezintă oraşul Oraviţa, dar şi judeţul Caraş-Severin, atât prin arhitectura s-a deosebită cât şi prin celebritatea celor care au prestat în acest teatru.

Cunoscută şi sub numele de “teatrul vechi”, instituţia a fost construită după modelul teatrului vienez de secol XVIII, în anul 1817, fiind primul teatru de pe teritoriul României. Este prima clădire de teatru din Sud-Estul Europei, executată din piatră şi prima clădire de teatru din Europa iluminată cu lămpi de acetilenă. De-a lungul celor aproape două secole de existenţă, teatrul a găzduit trupe renumite de la Viena, Graz, Innsbruch, Berlin, Madrid, Paris, Roma, Milano, Torino, Moscova, Varşovia, etc. Într-una din trupele care au susţinut spectacole pe scena din Oraviţa s-a găsit şi marele poet naţional Mihai Eminescu.


Vizita a continuat la biserica monument istoric din secolul XVIII cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din Oraviţa, după care s-a vizitat mănăstire Călugăra, de la a cărei întemeiere se împlinesc 150 de ani. La această mănăstire Ierarhii, autorităţile de stat centrale şi locale s-au închinat la icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni şi la moaştele pustnicului necunoscut, care atesă această vatră monahală, ocrotindu-o în acelaşi timp.

Mănăstirea Călugăra datează din anul 1858 când auzul cântărilor sfinte ce răsăreau din stâncă l-a îndemnat pe teologul Alexie Nedici din Ciclova Montană să ctitorească aici o mănăstire. Mai mult decât atât în aceste locuri binecuvântate a existat din totdeauna în conştiinţa localnicilor existenţa unui loc binecuvântat unde pusnicii îşi alinau setea de Dumnezeu drept pentru care credincioşii au numit aceste locuri Valea Călugărului. Confirmarea acestor tradiţii au făcut-o Sfintele Moaşte pietrificate şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului care au fost găsite aici presupunându-se că a fost pictată la Muntele Athos şi adusă în aceste locuri.
Actualmente, cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Lucian şi cu osteneala părintelui stareţ, protosinghelul Casian Oniţa s-a realizat mansardarea corpului de chilii repararea acoperişului bisericii şi construirea unui altar de vară, dând astfel posibilitatea credincioşilor de a poposi şi a se bucura de oaza de linişte ce o oferă mănăstirea Călugăra.


Ziua pelerinajului în Episcopia Caransebeşului a luat sfârşit, în duhul dragostei frăţeşti la mănăstirea romano-catolică "Maria Ciclova", după care toţi cei prezenţi au slăvit numele Preasfintei Treimi, Care toate le-a rânduit întru slava sa pentru istorica Eparhie a Caransebeşului.

În apropierea oraşului Oraviţa, la poalele munţilor Aninei, se înalţă biserica de pe Cleanţ din Ciclova Montană, loc de pelerinaj vizitat mai ales de comunităţile croate, germane şi cehe din zona Banatului-Montan. Cinstirea Sfintei Fecioare Maria în acest loc are o tradiţie veche, încă de pe vremea turcilor, când pustnici din Balcani, români, greci, sârbi s-au refugiat în peşterile din munţi, dovadă fiind chiar descoperirile de la mănăstirea ortodoxă Călugăra.

La începutul anilor 1700, primii colonişti germani au descoperit într-o peşteră din zonă o icoană a Sfintei Fecioare Maria cu Pruncul Iisus, de provenienţă bizantină. În locul unde au găsit icoana, au construit o capelă unde o cinsteau pe Maica Domnului. În anul 1727, capela a fost renovată şi extinsă, dându-se numele de "Maria Stâncii", iar în data de 2 iulie al aceluiaşi an, cu prilejul sărbătorii Vizita Fecioarei Maria la Elisabeta, capela a fost sfinţită de către Episcopul catolic de Cenad. Actuala biserică s-a construit în anul 1777.