"Uşile Bucuriei" deschise de maica Siluana Vlad

Azi, 28 ianuarie 2007, maica Siluana, stareţa mănăstirii Jitianu din Arhiepiscopia Craiovei, a susţinut la orele 18 conferinţa Uşile Bucuriei, în sala festivă a Centrului Eparhial din Caransebeş. Publicul numeros a fost alcătuit din studenţi teologi şi din elevi ai seminarului teologic caransebeşan, dar şi din laici din oraş, sau din alte localităţi precum Moldova Nouă, Oţelul Roşu, Lugoj.

În faţa sălii arhipline maicia şi-a început conferinţa prin a căuta o "definiţie" a bucuriei. Bucuria este "a fi", nu a avea. Toţi ştim că deşi avem multe şi, uneori, nemărturisite dorinţe, dar împlinirea sau satisfacerea lor nu aduce niciodată bucurie. Odată dorinţa satisfăcută, ea rămâne în urmă, uitată, fiindcă o altă dorinţă îi ia locul. Oamenii se consideră nefericiţi fiindcă nu au bunuri (tirania lui DACĂ: dacă eram mai frumos, dacă aveam mai mulţi bani, dacă trăiam în altă ţară, ş.a.m.d.). Este ştiut faptul că numeroşi oameni care au tot ce îşi doresc (material) se plictisesc cumplit, lâncezesc sau ajung la sinucidere. Ceea ce înseamnă cu bucuria este o stare de a fi independentă de condiţiile exterioare ale vieţii (bani, poziţie socială, etc.).

Cum putem dobândi bucuria? Prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu. Copilul care vrea să înveţe să scrie îşi lasă mâna moale, adică se lasă condus de mâna învăţătoarei care-l deprinde cu scrisul. Dacă această abandonare a elevului în faţa dascălului nu ar exista, el n-ar învăţa să scrie niciodată.

Că bucuria vine din ţinerea poruncilor lui Dumnezeu o vedem din Pilda Talanţilor: "Peste puţine ai fost credincioasă, slugă bună, peste multe te voi pune". Dacă suntem mulţumitori pentru cele ce le avem dobândim mai multe, aceasta neînsemnând bunuri materiale ci stările de bucurie pe care le cunoaşte doar împlinitorul poruncilor dumnezeieşti.

În mod concret, paşii spre bucurie sunt Taina Sfintei Spovedanii, Taina Sfintei Euharistii şi nejudecare/neosândirea aproapelui. Pocăinţa curată şi sinceră, pocăinţa reală şi totală este deschizătoarea uşii bucuriei. Sfânta Împărtăşanie ne uneşte cu sursa bucurie, a vieţii noastre în Duh Sfânt. Judecarea celuilaalt este o veche meteahnă a noastră, a celor care dorim să ne ridică înjosindu-l pe cel de lângă noi.

În cea de a doua parte a conferinţei auditoriul a trimis pe bileţele numeroase întrebări pe bileţele. O atenţie deosebită s-a manifestat în problema sexualităţii, a eredităţii şi a moştenirii genetice, a alcoolismului şi a diverselor tare psihice care chinuiesc ouml contemporan.

Am încheia rândurile noastre cu un cuvânt al maicii Siluana care ar fi bine de laut în serios de noi toţi: "Dacă-L luăm în serios pe Dumnezeu se întâmplă lucruri extraordinare!"

A consemnat pr. Mircea Szilagyi, consilier administrativ-bisericesc