Conferinţa precedentă, ţinută în primăvară, a prezentat ceea ce înseamnă U.E. în general. Astăzi voi încerca să vă prezint problema integrării europene vis-á-vis de Episcopia noastră a Caransebeşului. În general, ştim cu toţii că U.E. se doreşte a fi o comunitate puternică din punct de vedere financiar, cu o economie prosperă, cu un nivel ridicat de coeziune între statele membre. La fel, cred că toţi ştim că din punct de vedere spiritual U.E. nu creează sau nu caută să ofere soluţii. Nu spiritualitatea formează U.E. – şi acest lucru trebuie să fie foarte clar pentru aşteptările noastre. Astăzi, se doreşte ca „...noua Europă să fiu o Europă unită, o Europă în sânul căreia toate popoarele europene să dispună de o demnitate egală, într-o solidaritate reciprocă şi o colaborare activă. Dorinţă este ca această Europă să fie fără imperialism, o Europă care să garanteze bucuria libertăţii ca o condiţie a demnităţii reale a persoanei umane.” (acestea sunt ideile unui studiu de la Strasbourg). Se insistă mult pe ideea drepturilor umane, pe principii fundamentale ca libertatea sau bucuria, dar nu aminteşte nimeni în U.E. de bucuria şi libertate în Hristos. Cu toţii de asemenea ştim că nici măcar noţiunea de „Dumnezeu“ nu a încăput în legislaţia Uniunii Europene. În acest context trebuie să vedem integrarea europeană şi viitorul Bisericii româneşti. Nici extrema cealaltă nu trebuie să cădem pentru că ameninţarea Bisericii nu este Uniunea Europeană. Nici o ameninţare, nici sprijin. Ce putem face în acest context:

1) Este clar că situaţia economică a tuturor cetăţenilor se va îmbunătăţi şi totodată condiţiile de viaţă vor creşte. Odată cu aceste schimbări vom fi sigur nevoiţi să ne aliniem unor cerinţe, care, după cum se vede, sunt forte stricte. Pentru a ne alinia unei astfel de etape este foarte necesar c mentalitatea noastră să fie schimbată. Problema mentalităţii o putem rezolva prin conştientizarea a ceea ce suntem noi ca instituţie, ca şi comunitate a credincioşilor care sunt foarte curând membri ai U.E. În U.E instituţiile se vor să fie eficiente, să funcţioneze. În acest cadru biserica fiind o instituţie publică trebuie să se alinieze obligatoriu cerinţelor adică să fie eficientă. Să-şi îndeplinească, real, menirea. Dar iarăşi repet, Biserica noastră este văzută ca o instituţie oarecare. Doar noi putem să evidenţiem că este mai mult decât atât. U.E vrea ca omul să fie responsabil dar şi îndreptăţit. Se vrea ca drepturile să fie respectate; însă obligaţiile nu se pot încălca. Se vrea o justiţie în care guvernează dreptatea. Tot aşa şi de la noi vor fi mai multe aşteptări. Biserica văzută ca o comunitate care funcţionează. Oamenii din judeţ, din eparhia Caransebeşului, au avut întotdeauna un spirit independent, au beneficiat de multe resurse prin care şi-au trasat voluntar drumul în viaţă. Cu atât mai mult va fi acum ocazia ca această independenţă, din unele zone, să fie fructificată; iar preotul poate să fie în multe cazuri o şansa pentru comunitatea în care trăieşte. Se vorbeşte mult de fonduri europene, aceste fonduri sunt reale dar se pot primi doar dacă obligaţiile din partea noastră sunt respectate. U. E nu investeşti în lucruri fără viitor.

2) Care vor fi problemele în U.E? Am amintit mai sus de obligaţiile care trebuie îndeplinite. Se vrea ca activităţile noastre să fie transparente, justificabile în faţa tuturor, dar în special pentru noi, să fie un sprijin real pentru comunitate. Pentru a împlinii toate aceste cerinţe este nevoie de implicare (atât din partea noastră cât mai ales noi să conştietizăm credincioşii că e nevoie de implicarea lor). O altă problemă va fi comunicarea. Nu se ajunge la o coeziune socială până când informaţiile nu ajung la timp şi de asemenea până când nu se folosesc în timp util. Pentru aceasta ne-am gândit că putem introduce, în cazul nostru, un buletin informativ al Episcopiei care să cuprindă tot ceea ce este necesar unei parohii (din punct de vedere informaţional). De asemenea comunicarea se realizează foarte bine prin intermediul internetului, însă nu este la îndemâna tuturor în momentul de faţă. O altă problemă va fi deschiderea spre dialog. Oricât de obişnuiţi am fi cu monologul predicii U.E este comunitatea în dialog, iar noi Biserica putem vedea şi pune în lumină toate aceste idei, înspre folosul local, al comunităţii pe care o conducem. Doar prin dialog se creează eficienţa. Doar prin dialog sunt implicate în viaţa comunităţii şi-i facem responsabili de calitatea lor de membru al comunităţii. Problema cea mai aspră a U.E. este implicarea decizională. Să fim din ce în ce mai responsabili de acţiunile pe care le instituim şi de proiectele pe care le gândim. Preotul în comunitatea de astăzi, şi mai ales în cazul nostru, trebuie să fie motivat dar să şi motiveze parohienii lui să fie responsabili. Dacă lucrurile merg bine sau nu într-o parohie, preotul le poate influenţa. Vorbeam la început de schimbarea mentalităţii iar acum reiau - sigur mentalitatea poate fi schimbată dacă noi acceptăm şi dacă apoi căutam noua cale.

În U.E. singur ne putem găsim un loc, noi ca instituţie, exemplu cel mai clar fiind Biserica Greacă. Oportunităţile U.E. Noi ca Biserică putem beneficia de multe avantaje în contextul european însă, cum am tot spus, dacă îndeplinim condiţiile ce sunt foarte clare şi respectate. Aşa cum suntem acum, fiecare parohie cu personalitatea juridică, nu putem beneficia de sprijinul U.E. Dar există posibilitatea ca înfiinţând un O.N.G., o fundaţie sau asociaţie pe lângă parohie, (cum au anglicanii de exemplu) să beneficiem, în mod egal, cu celelalte societăţi sau instituţii, de sprijin european. Printr-o astfel de fundaţie parohia şi parohienii pot finanţa centre sociale, de care să beneficieze tot ei, activităţi culturale, construcţii de instituţii publice, pe scurt tot ceea ce este viabil şi eficient. Iar fondurile nu sunt limitate, ci dimpotrivă nu sunt destui oameni responsabili să-şi asume proiectele ce se pot face. Prin integrare se va consolida foarte mult infrastructura, ceea ce înlesneşte multe activităţi şi care afectează direct fiecare parohie, astfel ridicându-se nivelul de trai. Poate toate aceste noţiuni de O.N.G. (fundaţii), de proiecte cu finanţare, din afară ni se par un necunoscute, dar U.E. în primul rând ne oferă posibilitatea de a ne instrui; de a ne familiariza cu aceste lucruri. Se organizează tot mai mult întruniri pe tema cunoaşterii sistemului european.

Toate câte le-am spus mai sus au un singur obiectiv – ridicarea standardelor de viaţă, şi apoi coeziunea socială – adică toţi membrii U.E. să fie la un nivel cât de cât egal. Toate oportunităţile ce le-am amintim sunt pur administrative şi economice şi nu au în vedere aspectul duhovnicesc al vieţii. Însă noi putem să adaptăm prezenţa noastră prin a beneficia de sprijinul şi oportunităţile ce vin şi să îmbunătăţim şi calitatea vieţii spirituale – dar asta depinde doar de noi. În U.E. nu mai putem ieşi în faţă prin faptul că suntem încrederea cea mai mare, ca instituţie, în sondajele de opinie. În U.E. vor foarte mari oferte iar noi trebuie să devenim mai responsabili şi mai prezenţi în tot acest context.

Conferinţă susţinută de Diac. Valentin Boancheş, Consilier Economic (Protopopiatul Caransebeş, 6 noiembrie 2006)