„Orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.”( Evrei 5,1)

Înalt Preasfinţiile Voastre, Prea Sfinţiile Voastre, iubiţi fraţi reprezentanţi ai celorlalte biserici, confesiuni şi culte, Prea Venerabilă Adunare Eparhială, d-le ministru, d-le consilier prezidenţial, mult stimate autorităţi centrale şi locale, civile şi militare, prea cuvioşi şi prea cucernici părinţi, cuvioase maici, stimaţi oaspeţi şi invitaţi, dragi seminarişlti şi studenţi teologi, iubiţi credincioşi şi credincioase veniţi la Caransebeş de aproape sau de departe, din Episcopia Caransebeşului sau din Arhiepiscopia Timişoarei, iubit popor binecredincios al lui Dumnezeu, iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul;

În această sfântă duminică a lăsatului de carne sau a Înfricoşătoarei Judecăţi, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne aminteşte prin Evanghelia ce s-a citit astăzi în cadrul Sfintei Liturghii, că „iarăşi va să vină întru mărire să judece vii şi morţii” şi Împărăţia Lui va fi de sfârşit, şi ne mai aminteşte că, şezând pe tronul măririi Sale va aduna toate neamurile şi-i va despărţii pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre, şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga şi va zice celor de-a dreapta : „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” sau va zice celor de-a stânga: „duceţi-vă de la Mine blestemaţilor în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.”(Matei 25, 34 şi 41).

În această importantă duminică din perioada Triodului, ne-am adunat în această Catedrală a aSfintei Episcopii a Caransebeşului, ca să-l rugăm pe Hristos, Păstorul cel bun şi blând, care îşi pune sufletul pentru oile Sale, să ne ajute tuturor ca să cunoaştem glasul Lui şi de astăzi înainte să fim o turmă şi un păstor care şade de-a dreapta Cerescului Judecător şi încă din această viaţă aude cuvintele mântuitoare: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”.

Sunt copleşit de emoţia sfântă a acestei zile liturgice şi istorice şi „cu multă frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste” mă apropii astăzi de Sfânta Biserică din Eparhia Caransebeşului şi mă rog ca Domnul şi Mântuitorul Hristos să-mi spună şi mie mângâietoarele cuvinte care să fie mângâiere şi alinare la tot poporul binecredincios din acestă Episcopie: „ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu. Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul ispitei ce va să vină peste toată lumea [ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ. Vin curând;] ţine ce ai ca nimeni să nu ia cununa ta.” (Apocalipsa 3; 8, 10-11)

Preoţii, monahii şi credincioşii Episcopiei Caransebeşului aş vrea să cunoască bine glasul meu şi ducând cu toţii „o viaţă în Hristos”, făgăduiesc că îmi voi pune sufletul pentru oi aşa cum a făcut şi ne-a poruncit şi nouă să facem Însuşi Fiul lui Dumnezeu – Păstorul cel Bun prin excelenţă. De azi înainte am datoria sfântă de a lucra „cu timp şi fără de timp” la mântuirea celor încredinţaţi mie de Însuşi Hristos Arhiereul cel Veşnic. Voi încerca să fiu aproape de toţi oamenii, să fiu receptiv la necazul semenilor mei şi împreună să practicăm faptele milei creştine cum ne îndeeamnă Mântuitorul astăzi în Sfânta Evanghelie: „Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, bolnav am fost şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.” (Mt. 25; 35-36).

Aş dori să vă spun tuturor celor care aţi binevoit să veniţi astăzi la instalarea mea ca Episcop titular în această istorică şi Sfântă Episcopie a Caransebeşului, că niciodată nu voi uita ceea ce au făcut înaintaşii mei pentru această eparhie, vrednici întru păstorire şi arhierie episcopii Ioan Popasu, Nicolae Popea, Miron Cristea, Iosif Bădescu, Vasile Lăzărescu, Veniamin Nistor, Emilian Birdaş şi, desigur, Înalt Prea Sfinţitul Laurenţiu Streza. De asemenea nu voi uita că primul patriarh al României, Miron Cristea, când a fost instalat ca episcop la Caransebeş, în ziua de duminică 8 mai 1910, în discursul său din cadrul ceremoniei de instalare spunea următoarele cuvinte: „Eu, iubiţi credincioşi, care simţesc căldura dragostei mele pentru biserică, căreia din tinereţe mi-am închinat viaţa întreagă, nu pot fi călăuzit în paşii mei decât de gândul curat de a vă închina de aici înainte munca mea şi a tuturor împreună lucrătorilor mei – clerici, dascăli şi fruntaşi mireni din întraga eparhie. Eu vin cu stindardul alb al păcii în mână.”

Fiind de astăzi al nouălea episcop român al cetăţii Caransebeşului, făgăduiesc înaintea Înalt Prea Sfinţiilor şi Prea Sfinţiilor Voastre şi înaintea tuturor celor de faţă că voi pune la sufletul meu îndemnul Sfântului Apostol Pavel adresat lui Timotei: „Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura. Fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!” (II Timotei 4; 2 şi 5)

Mă voi îngriji de toate parohiile şi mănăstirile de pe cuprinsul acestei eparhii, voi acorda o atenţie deosebită Seminarului Teologic şi Facultăţii de Teologie din Caransebeş.

Cred că vom putea colabora cu autorităţile locale şi centrale din întrega eparhie pentru bunul mers al vieţii sociale, spirituale şi edilitare. Atenţie deosebită voi acorda noii catedrale din Caransebeş pe care trebuie să o finalizăm în timpul cel mai scurt. Monumentele istorice din Caransebeş şi din toată episcopia vor trebui restaurate, iar această Sfântă Catedrală aş dori să fie biserica etalon din toate punctele de vedere pentru întreaga eparhie. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al dumneavoastră iubit popor creştin, nădăjduiesc că îmi voi putea împlini făgăduinţele şi voi fi la înălţimea chemării şi slujirii arhiereşti.

Mulţumesc Înalt Prea Sfinţitului Părinte Mitropolit Nicolae care mi-a fost un bun părinte şi sfătuitor în cei peste cinci ani de misiune arhierească la Timişoara şi îl rog să mă ajute în continuare şi să-mi fie aproape, aşa cum îi este aproape de suflet Sfânta Episcopie a Caransebeşului.

Mulţumesc Prea Sfinţitului Timotei care m-a hirotonit întru preot şi cu binecuvântarea căruia am făcut primii paşi în viaţa monahală şi în viaţa clericală.

Mă rog Bunului Dumnezeu pentru odihna vrednicului episcop Emilian Birdaş care m-a hirotonit diacon şi acum mai mult îl voi pom eni la fiecare Sfântă Liturghie ca pe unul din înaintaşii mei, dar şi pe cel care a rectitorit Episcopia Caransebeşului, odată cu reînfiinţarea ei în anul 1994.

Mulţumesc Înalt Prea Sfinţitului Părinte Mitropolit Laurenţiu care a desfăşurat peste nouă ani o rodnică activitate la Caransebeş şpi eu încerc să continui ceea ce Înalt Prea Sfinţia Sa a început şi să-mi aduc aportul la buna desfăşurare a vieţii bisericeşti din acestă eparhie.

Mulţumesc Prea Sfinţiţilor Părinţi Nicodim al Severinului şi Strhaiei, Daniil al Vârşeţului, Sofronie al Gyulei, Luchian al Episcopiei Sârbe din Timişoara, Martin al Episcopiei Romano-Catolice din Timişoara, Alexandru al Episcopiei Greco-Catolice din Lugoj, cât şi tuturor reprezentanţilor celorlalte confesiuni şi culte care astăzi îmi sunteţi alături şi vă încredinţez de o bună şi frăţească colaborare pe timpul păstoririi mele în Episcopia Caransebeşului.

Mulţumesc domnului Ministru, Adrian Lemeni, domnului Consilier prezidenţial, Bogdan Cazaban, domnului subprefect, domnului Sorin Frunzăverde, Preşedintele Consiliului judeţean Caraş-Severin, domnului Marcel Vela, primarul municipiului Caransebeş, tuturor primarilor, consilierilor judeţeni şi locali, care astăzi aţi lăsat toate şi aţi venit să fiţi alături de mine la instalarea mea ca Episcop al Caransebeşului.

Mulţumesc domnilor rectori, prorectori, decani, prodecani şi profesori universitari de la Universitatea Eftimie Murgu din Reşiţa şi Universitatea Aurel Vlaicu din Arad.

Deasemenea mulţumesc tuturor elevilor seminarişti, studenţilor teologi şi profesorilor de religie din Episcopia Caransebeşului şi Arhiepiscopia Timişoarei.

În mod deosebit mulţumesc Consiliului Eparhial al Episcopiei Caransebeşului, protopopilor şi preoţilor din cele patru protopopiate ale eparhie, dar şi tuturor credincioşilor care au ţinut să marcheze cu prezenţa lor această „aleasă şi sfântă zi, praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor” pentru Episcopia Caransebeşului.

Nu pot să nu-mi amintesc de preoţii şi credincioşii din Arhiepiscopia Timişoarei, care mi-au fost alături şi care chiar astăzi foarte mulţi se află aici în frunte cu părinţii protopopi şi părinţii consilieiri ai Arhiepiscopiei Timişoarei.

Nu întâmplător am citat mai înainte câteva cuvinte din discursul pe care episcopul Miron Cristea l-a rostit aici la Caransebeş în urmă cu aproape 100 de ani cu ocazia instalării sale, deoarece, Mănăstirea în care mi-am făcut ucenicia este Hodoş-Bodrog, mănăstirea de metanie a primului patriarh al României, iar mănăstirea mea de suflet în care am fost stareţ peste cinci ani este şi va rămâne „Izvorul Miron” – Româneşti, ctitoria episcopului de Caransebeş Elie Miron Cristea din 1912. De aceea mulţumesc părintelui stareţ, obştii acestei mănăstiri, dimpreună cu toţi preoţii şi credincioşii din „Ţara Făgetului” care mi-au fost alături, şi astăzi în număr atât de mare îmi sunt alături, aici la Caransebeş cu ocazia instalării mele.

În încheiere, permiteţi-mi să-mi aduc aminte şi de părinţii mei care m-au născut şi m-au crescut, de tatăl meu care a trecut la cele veşnice acum opt ani şi de mama mea care mă poartă neîncetat în rugăciunile ei şi chiar astăzi este aici dimpreună cu sora mea şi cu toţi apropiaţii mei pe care îi port în suflet.

Îi mulţumesc Atotputernicului Dumnezeu pentru toate şi cred pe mai departe în mijlocirile Maicii Domnului, a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanu, a Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş şi a Sfântului Mucenic Gheorghe, ocrotitorul acestei Sfinte Catedrale Episcopale pe care îl numim „purtătorul de biruinţă”, acea biruinţă pe care aş vrea să o avem cu toţii asupra celui potrivnic şi împreună „turmă cuvântătoare şi păstori duhovniceşti” să ne arătăm vrednici de Împărăţia Cerurilor.

Vă rog pe toţi să mă iertaţi şi să mă pomeniţi la rugăciune ca să-mi pot începe activitatea pastorală şi misionară în Sfânta Episcopie a Caransebeşului cu pace, cu credinţă şi cu dragoste, iar mesajul şi îndemnul Sfântului Apostol Petru să fie pentru mine şi pentru toţi preoţii acestei eparhii mereu actual: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei”. (I Petru 5; 2-3)

Aşa să ne ajute Dumnezeu!
La mulţi şi fericiţi ani Sfintei şi de Dumnezeu păzitei Episcopii a Caransebeşului !


Lucian
Episcopul Caransebeşului