Vecernia face parte din ciclul celor 7 laude regasite in cultul B.O.R (Vecernia, Pavecernita, Miezonoptica, Utrenia cu ceasul I, Ceasul al-III-lea, Ceasul al-VI-lea si ceasul al-IX-lea) prin care trupul cel viu al bisericii luptatoare aduce lauda lui Dumnezeu neincetat. Acestea au in centru Sf.Liturghie ;de aceea unele din ele se savarsesc in ziua premergatoare Liturghiei,iar altele in insasi ziua Liturghiei.

Originea Laudelor isi are baza in vechiul testament unde ritualul cultic cuprindea zilnic rugaciunile de lauda a lui Dumnezeu,dupa cum spune si psalmistul David”De 7 ori pe zi Te-am laudat pentru judecatile dreptatii Tale Doamne” (Ps 118,164)

In baza acestei practici Apostolii au asimilat laudele crestine care in perioada apostolica isi aveau denumirea de rugaciuni,iar ulterior crestinii le-au inmultit ajungand la numarul de 7 si le-au denumit laude.

Originea vecerniei
Notiunea de vecernie isi are etimologia in grecescul hesperios care inseamna seara sau de la ulteriorul termen slav vesperina care insemna acelasi lucru,adica seara. Astfel vecernia este slujba de seara cu care incepe serviciul divin din fiecare zi liturgica.In vechime aceasta se savarsea la apusul soarelui ,iar astazi se savarseste la orele 5 (iarna) si la orele 6 (vara). Desi aceasta se savarseste seara exista exceptii in care vecernia se savarseste dimineata impreuna cu Liturghia Darurilor mai inainte sfintite in decursul postului mare sau de 4 ori pe an cand se savarseste unita cu Liturghia Sf. Vasile cel Mare (ajunul Nasterii si al Bobotezei,Joia si Sambata din saptamana Patimilor) .La fel se intampla cand praznicul Bunei vestiri cade in postul mare,de luni pana vineri si se savarseste liturghia Sf. Ioan gura da Aur unita cu vecernia.de asemenea vecernia zilei de luni dupa Rusalii se savarseste in duminica Rusaliior, indata dupa Liturghie.Vecernia ne aminteste de ridicarea pe cruce si de inmormantarea Domnului care a avut loc seara.

Sfarsitul zilei si inceputul serii trezeste in sufletul omului sentimental de moarte,de nefiinta ceea ce il duce pe om cu gandul la Dumnezeu,Stapanul vietii si al morii lui.Identificarea lui Hristos cu lumina spirituala si vesnica “pe care intunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1,5) si care nu apune niciodata,inspira si caracteriza rugaciunea de seara a bis. primare. Ideea aceasta o dezv. Sf Ciprian,ep. Cartaginei (+258):”Ni se cuvine a ne ruga din nou la apusul soarelui si la sf. zilei;caci Hristos este soarele adevarat si ziua adevarata.Si apunand soarele si sfarsindu-se ziua lumii,cand ne rugam si cerem ca sa vina peste noi iarasi lumina,imploram venirea lui Hristos Cel ce ne va da harul luminii vesnice”.

Precum si celelate laude isi au originea in V.T. la fel si vecernia care in cultul iudaic se manifesta prin arderea de catre arhiereu toata noaptea “inaintea Domnului”. Acest rit a trecut si in seama crestinilor indata ce acestia erau in numar mare fosti evrei.Astfel ca lumina “lina”a sfesnicului aprins la vreme de seara le aducea aminte crestinilor despre ”Cuvantul care era lumina cea adevarata si care venind in lume lumineaza pe tot omul”(Ioan I,19)

Odata cu trecerea secolelor cultul s-a dezvoltat ,iar in anul 600 calugarul Ioan Moshos gaseste la manastirea Sinai o slujba a vecerniei care cuprindea ps. I (Fericit barbatul…), ps. 140(Doamne strigat-am…),imnul “Lumina lina” , rugaciunea “Invredniceste-ne Doamne” si rugaciunea lui Simeon(“Acum slobozeste”).Astfel vecernia urmeaza ulterior sa capete dimensiuni din ce in ce mai extinse iar mai apoi mai diminuate din cauza lipsei de cantareti,pana cand aceasta ajunge in forma pe care astazi cartile de cult o arata.

Simbolistica slujbei vecerniei.
Binecuvantarea mica arata nedeplinatatea descoperirii treimice si caracterul nedesavarsit al revelatiei iar faptul ca preotul o rosteste din altar inchipuie existenta primilor oameni (simbolizati de preot) in paradis (simbolizat de altar)inainte de caderea acestora in pacat.Psalmul 103 simbolizeaza creatia perfecta si intr-o armonie perfecta a Ziditorului.Prin continutul sau,el evidentiiaza o continuitate cu Psalmii 148-150 ai doxologiei cosmice ce incheie slujba diminetii;acesti din urma psalmi erau un apel adresat tuturor fapturilor la lauda intr-o miscare expansiva de bucurie;cel dintai, de la sfarsitul zilei e o multumire pentru binefacerile lui Dumnezeu si armonia creatiei Sale.Iesirea preotului din altar unde citeste cele 7 rugaciuni si ectenia mare simbolizeaza caderea omului si dorinta lui de rascumparare.

Rugaciunile care sunt citite de preot in taina au o frumusete aparte,la fel ca rugaciunile de la utrenie si sunt regasite in manuscrise foarte vechi,manuscrise folosite numai de preot in care se gaseau numai rugaciuni fara ectenii caci diaconul in timp ce rostea ectenia mica,iar credinciosii citeau catisma preotul se ruga in taina.Acesta este si motivul pentru care multe din acele rugaciuni si catisme s-au scos din randuiala parohiala,tocmai din lipsa de diacon si astfel Liturghierele de astazi afiseaza aceasta randuiala asemanatoare cu vechile manuscrise.

Psalmul 140 este o exeriorizare a neputintei omenesti prin care omul cere atentia divina pe care o transforma intr-o ruga imbinata cu jertfa arderii de tot a miresmei de buna mireasma care este analogic asimilata cu rugaciunea.” Sa se indrepteze rugaciunea ea ca tamaia inatintea Ta”. Pacatele acumulate si ispitele infruntate in timpul zilei il indeamna pe credincios sa-si marturiseasca mahnirea si incapacitatea radicala de a face binele prin el insusi:”Doamne strigat-am catre Tine auzi-ma,ia aminte la glasul rugaciunii mele cand strig catre Tine….Cu glasul meu catre Domnul am strigat,cu glasul meu catre Domnul m-am rugat. Varsa-voi inaintea Lui rugaciunea mea,necazul meu inaintea Lui voi spune…” (Ps.140 1-3).In perioada postului mare acest psalm primeste o conotatie mai profunda el rascolind rautatea si izvorand dorinta de rugaciune si meditatie in credincios.

Desi vecernia are o alura vechi-testamentara ,ea simbolizand pana acum omul cel vechi care locuia in umbra mortii si care dorea ca lumina sa straluceasca peste el,imnele respective stihurile si stihirile impletesc legea veche cu legea noua aratand atfel legatura indisolubila dintre cele duoa mari perioade ale istoriei mantuirii.

Venirea Domnului in lume este simbolizata mai sugestiv deritualul vohodului de la Vecernia sarbatorilor,adica iesirea cu cadelnita sau intrarea mica.Deschiderea usilor imparatesti simbolizeaza deschiderea raiului pentru intrarea lui Adam Cel Nou,iar cel ce poarta sfesnicul simbolizeaza lumina”Eu sunt lumina lumii”(Ioan 8,2).Imbracarea felonului simbolizeaza intruparea,sederea in mijlocul bisericii cu capul plecat inseamna ca Mantuitorul s-a rastignit in mijlocul pamantului,s-a pogorat in iad pentru noi,iar intoarcerea in altar inseamna ca Domnul s-a inaltat de pe pamant la cer si s-a suit acolo de unde a venit cu trupul pe care l-a luat.(Simeon al Tesalonicului).Tamia este un simbol al rugaciunii noastre ,iar fumul de tamaie simbolizeaza dupa unii liturgisti norul in care Domnul s-a inaltat la cer.

Imnul “Lumina lina”(Tes ilaron;lumen jucundum;svitate tihii-lumina vesela,aducatoare de bucurie)care se canta la vohod este un imn dintre cele mai vechi imne liturgice crestine el provenind din sec II sau III si este de inspiratie strict crestina.Dupa cuprins acest imn este adresat lui Hristos care este ulmina cea aducatoare de bucurie a slavei Tatalui ceresc,dar in acelasi timp afirma si confirma existenta distincta a celor trei personae treimice.In vechime imnul se canta seara atunci cand luceafarul se ivea iar credinciosii se aflau la rugaciune si aprinzand sfesnicul care il inchipuia pe Hristos aduceau cantare de seara. Aprinderea sfesnicului simboliza incetarea de a exista in intunericul mortii si venirea lui Mesia odata cu luceafarul de seara care aduce lumina si nedejde.Aprinderea sfesnicului este in fond o reproducere a miracolului luminii de la Ierusalim din noapte Sf. Pasti.astfel lumina are si o adevarata dimensiune pascala.

Importanta momentului este marcata de formula “Intelepciune drepti!”prin care este invocata pozitia demna, cuviincioasa si atenta a credinciosului care trebuie sa asculte imnul care vorbeste de Hristos.

Prochimenele isi au originile in V.T. dar si-au pierdut intinderea iar acum au ramas ca simple versete asezate inainte de paremii.(proheimenos=inainte de…).La vecernie prochimenele sunt randuite pe zilele saptamanii.

Paremiile se citesc astazi dupa prochimen si au un caracter didactic fiind anumite pericope biblice alese din V.T.(paroimia=proverb,parabola pilda)Acestea se diferentiaza prin numarul lor care in zilele obisnuite este 3 iar in zilele speciale sunt:la Nasetrea Domnului=8,Boboteaza=12 si sambata patimilor=15

Rugaciunea Invredniceste-ne Doamne denota caracterul mistic al smereniei crestine si isi are originea in sec.VII.

Ectenia cererilor este la fel de veche(secIV-V) si se rosteste indata dupa rugaciunea “invredniceste-ne Doamne”

Stihoavna este o grupare de stihuri vechi testamentare si stihiri de lauda care infatiseaza viata si activitatea Sfintilor praznuiti.Stihoavna se rosteste dupa rugaciunea plecarii capetelor.

Rugaciunea dreptului Simeon(“Acum slobozeste….”)care se citeste imediat dupa stihoavna este una din rugaciunile de origine biblica si o gasim in Evanghelia dupa Luca(capII,vs.29-32).aceasta rugaciune este rosita de catre dreptul Simeon in momentul in care il primeste in bratele sale pe pruncul Iisus si reprezinta rugaciunea de izbavire din intunericul mortii spre sfarsitul zilei precum Simeon spre sfarsitul vietii.Astfel putem pune in paralel implinirea sufleteasca a batranului cu linistea sufleteasca dinaintea somnului.

Troparele au ca si text viata,virtutile si muceniciile celor care sunt praznuiti in ziua respectiva si au ca rol impunerea in sufletul crestinului a modelului de viata a Sfantului praznuit.Termenul grecesc este de apolutihia si inseamna troparele finale sau de incheierea slujbei.

Otpustul sau apolisul este rugaciunea care pomeneste atat Sfantul zilei cat si pe dreptii V.T. care au asteptat pe Mesia fara sa fi avut bucuria de a-L vedea.Cu ei se incheie sirul sfintilor pomeniti la otpustul de la sfrsitul vecerniei deoarece cu ei s-a incheiat epoca Vechii Legi pe care o reprezinta sau o simbolizeaza aceasta sfanta slujba.

Arhid. Casian Ruşeţ

Bibliografie

1.Liturgica Speciala,Preot Prof ene Braniste,Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,Bucuresti 1980
2.Triodul explicat-Mistagogia timpului liturgic,editia a II a,Traducere-diac Ioan I. Ica jr.;editura DEISIS,Sibiu,2003
3.Liturgica Teoretica-Manual pentru seminariile teologice,Pr. Prof. Dr.Ene Braniste;Arhim.Prof Ghenadie Nitoiu;Pr.prof.Gheorghe Neda,Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,Bucuresti,2002