Recunoştinţă pentru dirijorul compzitor Prof. Gheorghe Dobreanu
Autor: Dumitru Bica
Azi 22.01.2008 Corul Catedralei „Gheorghe Dobreanu” a bisericii „Sf.M.Mc. Gheorghe” din Caransebeş a avut bucuria şi onoarea de a se sfinţii de Prea Sfinţitul Episcop Lucian, placa comemorativă de pe casa din str. Potocului în care s-a născut a trăit şi a murit dirijorul, muzicologul, compozitorul, omul de cultură Gheorghe Dobreanu.
Această placă comemorativă a fost pusă prin grija membrilor acestui cor, ca semn de recunoştinţă pentru dăruirea pe altarul muzicii corale ca un bun credincios creştin ortodox.Profesorul Gheorghe Dobreanu a urmat Şcoala Normală, fiind bun de carte şi pasionat pentru muzică, urmează în particular cursuri de orgă, armonie, contrapunct şi compoziţie muzicală cu prof. Antonio Segnens al cărui urmaş demn devine.Activitatea de început a apărut la vârsta de 18 ani ca învăţător în mai multe din Banat în fiecare din acestea organizând coruri şcolare.
În cel de-al doilea război mondial participă pe front ajungând prizioner în Rusia în localitatea Oranchi. În acest lagăr a pregătit şi dirijat un cor de peste 100 de persoane cu care a reuşit să mai aline din suferinţele prizonierilor şi să impresioneze militarii şi ofiţerii ruşi.Întors acasă din război în anul 1950 îl găsim profesor suplinitor şi apoi director la „Şcoala de Muzică şi Arte Plastice” din Caransebeş timp de 14ani, 18ani a dirijat corul Casei de Cultură şi aproape acelaşi timp Corul Clubului CFR, a instruit şi dirijat un cor de preoţi din Protopopiatul Caransebeş timp de doi ani . Cea mai importantă activitate ca dirijor a prof. Gh. Dobreanu imediat după pensionare a fost aceia că a preluat „Corul Catedral” pe care l-a condus, la reinstruit şi l-a îmbogăţit timp de 21 ani(1975-1996).
Compozitorul Gh. Dobreanu a prelucrat şi armonizat pentru cor de bărbaţi şi cor mixt piese laice folclorice ca: „Frunză argintie, Frunzuliţă firul ierbii, La fagul cu frunză rară, La izvorul din pădure, Trecui valea peste apă, La joc, Puterea mea” şi multe altele.În perioada cât a fost dirijorul „Corului Catedral” a avut posibilitatea să pună pe note şi să prelucreze o serie întreagă de pricesne şi colinde: „Ce este omul, Nădejdea mea, Până când, Doamne înaintea Ta, Pleacă Doamne urechea Ta, Ridica-voi ochii mei la ceruri, Doamne unde voi să fug, Cămara Ta, Iată mirele vine în miezul nopţii” şi altele. A armonizat Melodiile celor 8 glasuri pentru cântăreţi bisericeşti pe varianta bănăţeană precum şi Liturghia pe 3 voci pentru coruri de copii. În scopul uniformizării cântărilor bisericeşti în colaborare cu prof. Dimitrie Cuzma şi preot Ioan Teodorovici, prof. Gh. Dobreanu a alcătuit o carte de cântări puse pe note pentru trebuinţele preoţilor, cântăreţilor şi elevilor de la seminarele teologice din părţile Banatului.
De asemenea s-a îngrijit de ediţii muzicale, a publicat în colaborare culegeri de muzică corală Sus pe Semenic şi Cântece şi colinde bisericeşti. La un concurs organizat în Bucureşti, în cadrul culegerilor de doine populare originale a fost premiat cu locul I pe ţară cu cântecul Doină culeasă din satele Bogâltin şi Cornereva.Pentru dragostea faţă de Biserică, pe care a slujit-o, a fost aes membru al Consiliului parohial Caransebeş, mai mult a fost ales membru al Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului timp de 8 ani.
Aceasta este pe scurt – numai prin fapte – biografia prof. Gh. Dobreanu, aşa cum a fost şi domnia sa, un luptător dârz şi demn în activităţile sale dar de o modestie ieşită din comun, aşa cum se destăinuie prof. Jompan, citez „În ceea ce priveşte biografia mea, a trecut… şi s-a şters, ca şi cum n-a fost. Poate în viaţa viitoare vor învia şi vor lumina sonoritatea acordurilor muzicale pe care le-am iubit prea mult.”
Noi care v-am cunoscut, împreună cu ce-l care l-aţi instruit şi acum vă continuă în fruntea corului d-na prof. Mariana Ponetchi precum şi cei care vă cunosc prin creaţiile dumneavoastră, suflet din sufletul acestor locuri ne vom lupta să nu se şteargă numele şi valorile lăsate ca bucurii ale acestor locuri şi a neamului românesc.„Arma noastră, să ne fie cânturile, ce răpesc/ Muzica şi poezia, cu parfumul lor ceresc”;aşa cum se cânta într-un imn coral din perioada de emancipare a populaţiei româneşti din Caransebeş.
În încheiere vă rog să-mi permiteţi să-l citez pe d-nul prof. Gh. Dobreanu: „Voi care cântaţi în corurile bisericeşti aveţi marile privilegiu că vă puteţi ruga cântând.”Şi versurile din priciasma „Până când” realizată de prof. Gh. Dobreanu „Auzi-mă Doamne, luminează ochii mei ca nu cumva să adorm într-u moarte ci, să pot cânta Numele Tău cel Sfânt”.
Doamne ajută-ne! Veşnică pomenire!
A consemnat domnul Dumitru Bica – membru al corului catedralei Episcopale „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din Caransebesş
Bibliografie: F.D. 1/2002 preot D-tru Grama