Consilierul eparhial Aurel Moacă s-a născut în anul 1874, în Caransebeş, urmând studiile gimnaziale şi liceale la Arad, Lugoj şi Braşov.


Ajutat de unchiului său, Generalul Trapşa, se înscrie la Facultatea Juridică a Universităţii din Graz. Aici va cunoaşte pe Aurel C. Popovici cu care se va împrieteni împărtăşindu-i părerile pentru formarea Statelor Unite ale Europei. Continuă studiile universitare la Budapesta şi pe care le absolvă în anul 1898.


Se înapoiază la Caransebeş încercând să intre în avocatură, dar în şedinţa sinodului eparhial de la 29 Aprilie 1906 este ales asesor ordinar în senatul epitropesc şi va funcţiona în cadrul Episcopiei din Caransebeş în această calitate (consilier economic) până la pensionare. Datorită abilitaţilor sale gospodăreşti prin care a sporit considerabil averea scaunului episcopal de la Caransebeş, a fost numit de contemporani „furnica diecezei”. În funcţiile îndeplinite a fost de o corectitudine rară, de multe ori demnă de invidiat şi pentru foarte mulţi îndemn de a-i urma aceste calităţi.


Cunoscându-l îndeaproape pe unchiul său, generalul Trapşa, Aurel Moacă a făcut pentru acesta un adevărat cult şi respect, care-l va păstra până la sfârşitul vieţii sale. Aşa se explică faptul că Aurel Moacă îi va publica eseurile, poeziile şi gândurile în diferite reviste sau chiar broşuri separate.


Calităţile sale organizatorice nu au pus în umbră talentul de condeier al regretatului Aurel Moaca. A scris mult, a publicat microbiografiile oamenilor de cultură din Caransebeş, scrierile sale fiind un izvor nesecat pentru istoricii de astăzi.


A colaborat la „Calendarul Românului” şi la „Foaia Diecezană”. O parte din articolele sale le-a adunat într-o broşură care a văzut lumina tiparului în anul 1928, sub titlul sugestiv „În slujba sufletului”.


Fire de o modestie rară, aceasta manifestându-se şi prin refuzul de a ocupa funcţii înalte. A preferat în schimbul lor să servească biserica timp de peste 30 de ani, fiind credincios acesteia. }n 1939 cere ieşirea la pensie, după 35 de ani în serviciul eparhiei Caransebeşului (1 Martie 1904 – 16 februarie 1939).


A trecut la Domnul în 1957, la 83 de ani, şi a fost înmormântat în cimitirul bisericii Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul din Caransebeş.


Bibliografie:

Arhiva Episcopiei Caransebeşului
Groza, Liviu, Oameni care au fost, ediţia a II-a, Tipografia S. C. Drago Print, Lugoj, 1995, p. 97
Nicolae Cornean, Monografia Eparhiei Caransebeşului, Caransebeş, 1940, p. 61-62