Tabăra de vară „Bucurie și speranță” la final

Autor: Anita Radics

În perioada 26 – 30 iulie 2018, Parohia Moniom, împreună cu Centrul de Tineret din localitate au fost gazdele unei frumoase tabere de vară, dedicată unificării copiilor proveniți din medii sociale diferite sub egida unui singur motto, devenit proiect – „Împreună pentru copiii noștri”. Tabăra s-a desfășurat cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, în parteneriat cu Clubul Lions Onix Reșița și cu sprijinul Primăriei Municipiului Reșița.

Timp de cinci zile, peste 35 de copii, proveniți de la Centrul de plasament „Speranța” și de la Centrul de zi „Maria” din Reșița, alături de copii și tineri, membri ai Centrului de Tineret din Moniom, au luat parte, împreună, la o multitudine de activități propuse de către organizatorii, formatorii și voluntarii taberei, printre care s-au numărat: jocuri și concursuri educative, ateliere artistice, seri tematice, formare duhovnicească și drumeții în natură. Fiind vorba de o tabără desfășurată „acasă”, în locul unde se nasc majoritatea proiectelor pentru tineret, în eparhia noastră – la Moniom – cazarea micilor participanți s-a realizat în familiile voluntare din Moniom și Reșița, implicate în proiect, care i-au primit pe copii în grija și în sânul familiei lor, ca făcând parte din acestea, asigurându-le necesarul material și afectiv de care au nevoie.

Fiecare dintre activitățile creionate și concretizate prin împlinirea lor s-au soldat cu încercarea de încurajare a copiilor pentru a prinde încredere în capacitatea lor de a reuși, fie prin realizarea de obiecte handmade de către ei înșiși, fie prin desemnarea de câștigători, în cadrul anumitor concursuri și a serilor tematice propuse, fie prin implicarea în activitățile bisericești, cum ar fi citirea rugăciunilor și răspunsurile la strană, precum și în alte activități.

Finalul taberei a fost unul marcat de bucuria ce a încununat cele cinci zile de tabără. Reuniți în biserica parohială de la Moniom, organizatori, formatori, voluntari, părinți gazdă, alături de responsabili și tutori ai copiilor, precum și de oameni care au sprijinit, financiar și moral, bunul demers al taberei, au participat la festivitatea de încheiere în cadrul căreia toți cei care au participat, dar și cei care au făcut posibilă organizarea taberei au primit premii și diplome de participare și de mulțumire. În debutul festivității a fost oficiată o slujbă de Te-Deum, de către părintele inspector Mihai Ciucur, alături de părintele Ion Petrică, duhovnic al Mănăstirii „Sf. Ilie de la Izvor”- Vasiova și al copiilor de la Centrul „Speranța”. La eveniment a fost prezent și primarul Municipiului Reșița, Ioan Popa, care a transmis tuturor celor prezenți un cuvânt de felicitare și de încurajare în continuarea activităților cu și pentru tineri, subliniind importanța și beneficiile pe care existența acestor tabere și activități le au atât în viața copiilor și a tinerilor, cât și a tuturor celor implicați.

Mărturii ale tinerilor și ale voluntarilor
Tabăra a fost organizată cu sprijinul unei numeroase echipe de voluntari, majoritatea dintre ei fiind membri ai ATOR Banatul de Munte, cărora li s-au adăugat și două tinere asistente sociale, absolvente ale UEM Reșița.

„M-am simțit diferit în această tabără. Am mai fost și în alte tabere, dar parcă nu am făcut atât de multe lucruri care să fie și interesante, și amuzante. Cel mai mult mi-a plăcut că am fost ascultați cu toții, că am discutat liber și că ne-am simțit importanți pentru cineva” – Natalia Șafar, 16 ani, Centrul „Speranța” Reșița

„A fost foarte frumos. Am învățat să fac brățări, coșulețe; mi-a plăcut că am făcut și activități sportive și creative. Mi-am făcut mulți prieteni cu care voi păstra legătura și cu care abia aștept să mă reîntâlnesc!” – Florica Șain, 15 ani, Centrul „Speranța” Reșița

„Pentru mine, această experiență a fost una specială pentru că am putut să fiu aproape ce acești copii aflați în nevoie, am reușit să leg prietenii, să-mi dezvolt noi abilități și să înțeleg mai bine nevoile aproapelui meu. Am reușit, totodată, să învăț că diversitatea umană e cea mai frumoasă, pentru că reușești să înveți câte ceva de la fiecare om, fie mai mic sau mai mare. Am învățat să fiu mai atentă și mai răbdătoare și, pot spune, mai înțeleaptă prin experiența aceasta, pentru că m-au inspirat copiii și m-au ajutat să meditez asupra unor lucruri legate de voluntariat și de ceea ce înseamnă a fi, de fapt, voluntar” – Oana Filip, 25 ani, asistent social

„Pentru mine a fost o experiență foarte frumoasă de care îmi voi aminti mereu. Mulțumesc tuturor colegilor implicați pentru tot și pentru că mi-au oferit oportunitatea de a participa și de a culege atât de multe din această experiență” – Zina Șutac, 25 ani, voluntar

„Experiența acestei tabere a fost unică pentru mine, deoarece am gustat pentru prima oară ce înseamnă să fii cu adevărat voluntar, să fii responsabil și, mai ales, să te bucuri de bucuria altora” – Iasmina Mihai, 17 ani, voluntar

„Tabăra aceasta a fost și este unică, prin simplul fapt că a fost organizată pentru copiii care nu au avut șansa să guste dintr-o tabără a lui Hristos. Ziua de duminică a fost, cred eu, cea mai importantă, deoarece toți copiii și voluntarii au participat la slujba Sfintei Liturghii, iar mai apoi ne-am bucurat de o zi însorită pentru ca acești copilași să se bucure și ei de o zi dedicată activităților în aer liber. Bucuria lor li se putea citi ușor în ochi, însă emoția și sensibilitatea am reușit să o descopăr abia în ultima zi, când au început să plângă din cauza despărțirii de tot ce a însemnat această tabără. Nu pot uita lacrimile ce curgeau pe chipul Emiliei în momentul plecării” – Alexandru Vuc, 21 ani, voluntar

„Pentru mine a fost o primă experiență foarte interesantă, plină de bucurii și voie bună, m-am simțit minunat între atâția copii, văzând atâta voioșie pe fețele lor” – Marian Dalea, 19 ani, voluntar

„A fost o tabără solicitantă, însă nespus de frumoasă. Copiii au fost foarte entuziasmați de activități și s-au simțit foarte bine la Moniom. E un sentiment unic să te poți dărui, din toate punctele de vedere și pot spune că a meritat fiecare minut de nesomn pentru a vedea zâmbetele de pe fețele lor senine. Ne-am atașat unii de alții, chiar dacă nu am petrecut prea mult timp împreună. De aceea momentul despărțirii a fost unul plin de lacrimi și numai vorbe încărcate de gândul revederii – pentru că, deși nu plecasem încă, ne era deja dor unii de alții” – Alexandra Crîsta, 16 ani, voluntar

La rândul său, părintele Mihai Ciucur, coordonatorul taberei, a mărturisit: „Tabăra a fost inedită din mai multe puncte de vedere, dacă ne gândim atât la beneficiari, cât și la programul propus. A fost pentru prima dată în eparhia noastră când s-a organizat o tabără pentru copiii instituționalizați, copii care au nevoi speciale și duc lipsa afecțiunii și căldurii părintești. Plecând de la această nevoie, copiii au fost cazați în familii din comunitate, creându-se, astfel, legături în plan afectiv între ei și familiile gazdă. De asemenea, aș evidenția faptul că această tabără – poate mai mult decât altele – a reușit să aducă împreună oameni de vârste, statut social, sau pregătire foarte diferite. E vorba aici de elevi și liceeni – voluntarii ATOR BM, care a au dus greul taberei, credincioși de toate vârstele din parohia Moniom, partenerii proiectului nostru – doamnele la Clubul Lions Onix Reșița, precum și mulți alți oameni de bine, care au sprijinit derularea taberei, fiecare în felul lui. A fost, așadar, o lecție despre cum să reușim să fim cu adevărat împreună, în Anul omagial al unității de credință și de neam în Patriarhia Română”.

„Bucurie și speranță” la Moniom a fost una dintre cele mai impresionante tabere organizate în Eparhia Caransebeșului. Închinată copiilor lipsiți de multe necesități și șanse, această tabără a unit, sub simbolul termenului „Împreună” și cu binecuvântarea lui Dumnezeu, oameni diferiți, dar care, tot împreună, au devenit un întreg adăpost pentru o casă de copilași însetați de afecțiune. Prin trăirea acestor zile, pentru fiecare în parte, s-au adeverit cu litere de aur spusele Maicii Tereza, cum că „unii oameni apar în viața noastră ca o binecuvântare, alții ca o lecție”.