Biserica mare a schitului Gornea a fost târnosită

Autor: Serviciul Exarhat

Ȋnconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, ȋn prezenţa a numeroşi credincioşi, Ȋntâistătătorul Eparhiei Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian a târnosit noua biserică a schitului Gornea.

Săpăturile arheologice efectuate pe Clisura Dunării au scos la iveală şi câteva obiecte cu însemne creştine care datează din secolul IV-V. Toate acestea dimpreună cu iniţiativa şi implicarea protopopului Ion Văran a luat fiinţă schitul din vecinătatea comunei Gornea. Terenul şi clădirea aferntă au fost donate Episcopiei, fiind iniţial un fost pichet grăniceresc. Începând cu luna mai a anului 2001, viaţa monahală a luat fiinţă prin aşezarea la acest schit a monahiilor Macaria şi Anastasia Grăpean împreună cu ieromonahul Valerian de la Schitul Pătrunsa, judeţul Vălcea.


Duminica a XXIV a după Rusalii a reprezentat pentru această aşezare o zi de referinţă, prin evenimentul târnosirii noii bisericii a schitului, construită ȋntre anii 2004 – 2010 din cărămidă, ȋn stil bizantin, bine proporţionată şi de dimensiuni generoase pentru credincioşii care calcă pragul acestui aşezământ monahal. Cu prilejul târnosirii bisericii, preoţi şi credincioşi de pe clisura Dunării, din oraşul Moldova Noua şi nu numai au fost prezenţi la slujba de târnosire şi la Sf. Liturghie, mulţi dintre aceştia ȋmpărtăşindu-se cu Sfintele Taine, iar ȋn ȋncheiere intrând ȋn sfântul altar pentru a se ȋnchina ȋnaintea sfintei mese.

Ȋn cuvântul de ȋnvăţătura Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian amintea: „Ziua de astăzi reprezintă pentru acest aşezământ monahal o sărbatoare aparte şi unică. Dacă la ȋnceputul activităţii noastre la Caransebeş, respectiv ȋn anul 2006 am târnosit paraclisul de iarnă al schitului, iată la numai patru ani avem bucuria să târnosim şi biserica mare, care de aici veghează curgerea Dunării aproape de intrarea ȋn ţara noastră. Felicităm aşadar pe maica stareţă, care nici o clipă nu a deznădăjduit ȋn ȋmplinirea acestei frumoase lucrări şi s-a rugat lucrând, asemenea ȋndemnului monahal, iar Dumnezeu i-a ȋmplinit ruga. Nu ȋn ultumul rând felicităm şi binecuvantăm pe toti ctitorii, miluitorii şi făcătorii de bine care au sprijinit construcţia acestei biserici şi s-au implicat nerămânând nepăsători la chemarea Bisericii. Iata că prin această conlucrare ne bucurăm ca pe clisura Dunării să avem o noua biserica atât de frumos lucrată şi bine proporţionată, o biserică mănăstirească, o mărturie a faptului că Ortodoxia românească la nord de Dunăre este vie şi lucrătoare.”

Cuvânt de mulţumire a fost rostit şi de maica stareţă care a dorit ȋn mod deosebit să ȋşi manifeste recunoştinţa faţă de Preasfinţitul Episcop Lucian şi Centrul Eparhial care ȋn momente grele a sprijinit chiar financiar finalizarea construcţiei acestei biserici. Recunoştinţa Episcopiei faţă de eforturile sponsorilor şi făcătorilor de bine ai mănăstirii a fost exprimată prin oferirea din partea Chiriarhului a diplomelor de cinstire şi actelor de ctitorire.

Dintre lucrările efectuate la această aşezare monahală, precum şi despre evoluţia acestui schit putem aminti că ȋn anul 2002 s-a construit trapeza, chiliile, bucătăriile şi arhondaricul pentru credincioşi, iar în anul 2003 la praznicul Izvorul Tămăduirii s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică a schitului.

Paraclisul mănăstiresc a fost târnosit în data de 21 noiembrie 2006 de către Preasfinţitul Părinte Lucian al Caransebeşului. Schitul de pe Clisura Dunării are un rol important în reînoirea vieţii spirituale a acestor meleaguri şi în păstrarea tradiţiei monahal ortodoxe în frumoasele locuri săpate de secole de fluviul ce străbate ţara noastră.