Cea de-a X – a ediție a Taberei de Creație „Credință și artă pentru toți”

Autor: Anita Radics

În debutul evenimentului, părintele inspector din cadrul Departamentului de Tineret al Episcopiei Caransebeșului, Mihai Ciucur, a oficiat o slujbă de mulțumire către Dumnezeu pentru binefacerile și ajutorul de care au avut parte în săptămâna de vacanță altfel, atât copiii, cât și voluntarii și formatorii lor, urmând ca, apoi, să fie sfințite lucrările micilor participanți, reprezentate de pictarea icoanelor cu sfântul ocrotitor al fiecăruia de-a lungul săptămânii și expunerea acestora sub forma unui vernisaj de icoane spre închinarea și admirarea de către toți cei sosiți la momentul festiv. În finalul festivității, toți beneficiarii au fost premiați cu diplome și daruri constând în obiecte bisericești și cărți educative, adresate vârstei lor.

Tabăra de creație pentru copii s-a desfășurat în perioada 5-10 februarie la complexul „Arcidava” din comuna Vărădia, cuprinzând un număr de 29 beneficiari, o parte dintre aceștia provenind și din medii sociale nefavorabile, fapt ce a conferit acestei tabere un plus de emoție și motivație din partea celor implicați în organizare, pentru a-i primi și a le oferi copiilor afecțiunea, încrederea și sprijinul de care au nevoie în creșterea și dezvoltarea lor.

Activitățile desfășurate în cuprinsul taberei au fost împărțite în două ateliere principale de lucru: unul de iconografie, intitulat „Sfinții, prietenii noștri”, coordonat de către prof. Georgiana Ciucur, și altul de dezvoltare personală și de prietenie, denumit „Cum îmi aleg prietenii?”, moderat de către psih. Cristina Buliga. S-au alăturat, de asemenea, și atelierele de activități dedicate readucerii aminte de jocurile copilăriei, precum și serile tematice organizate de către voluntari, pentru încurajarea evidențierii talentului fiecărui participant, dar și a lucrului în echipă și a imaginației pentru realizarea unei scenete ori împlinirea diferitelor provocări la care copiii au fost supuși. De asemenea, a fost organizată o „Seară duhovnicească” dedicată dialogării libere și aflării răspunsurilor la cele mai mari curiozități ale copiilor legate de viața duhovnicească, dialogurile fiind purtate împreună cu părintele Mihai Ciucur, care le-a oferit și le-a explicat copiilor răspunsurile la curiozitățile lor.

În cuprinsul întregii săptămâni, activitățile de iconografie, de lucru în echipă și de joc au început și s-au sfârșit cu rugăciunea, prin aceasta subliniindu-se faptul că tabăra aceasta este una cu și despre suflete, încurajându-i pe copii să se apropie Dumnezeu, să-L caute, să întrebe și să-L afle.

Mărturii ale tinerilor voluntari

„Ceea ce m-a impresionat profund a fost modul ȋn care copii s-au acceptat unii pe alții, au comunicat problemele avute și au știut sǎ-și cearǎ iertare și ȋn același timp sǎ se ierte. Însă cel mai emoționant moment a fost acela în care copiii care au posibilitatea de a merge la școală i-au ajutat pe cei care nu știau sǎ scrie și sǎ citeascǎ sǎ participe ȋn mod activ la atelierul de dezvoltare personalǎ” – psih. Cristina Buliga, formator atelier „Cum îmi aleg prietenii?”

„În această tabără de «Credință şi artă pentru toți» am învățat care e adevăratul sens al cuvântului voluntariat, cum arată un zâmbet sincer, cum sună un «mulțumesc» adevărat, cum sună nişte voci curate, care îți cer ajutorul, cum se simte o îmbrățișare caldă şi plină de puritate, cum e iubirea sinceră... Mă bucur că am reuşit să îi ajut pe aceşti mici îngeraşi! Sper din suflet că o să îşi aducă aminte cu drag de cei care, în acestă săptămână, au râs cu ei, au plâns cu ei, s-au rugat cu ei, au învățat cu ei” – Karina Sîtea,

„Această tabără a fost una cu totul deosebită, din care am avut foarte multe de învățat, la finalul căreia am putut simți o bucurie de nedescris, văzând atâtea chipuri luminate de copii, care descriau și transmiteau o fericire unică, de care le era și lor dor să o simtă” – Andra Jurca

„Această tabără a fost prima la care am participat cu statutul de voluntar. În sfârșit am reușit să văd trecerea de la participant la voluntar și să înțeleg ce muncă grea au depus ei pentru noi. A fost obositor, însă nu aș da nici măcar o oră petrecută cu acei copii minunați pe una de somn. A fost extraordinar să poți ajuta și să fii părtaș la creionarea zambetelor pe fața copiilor, să simți că îi ajuți și că îi înveși să facă ceva cu adevărat” – Alexandra Crîsta

„Copiii aceștia au însemnat, fiecare, câte o poveste interminabilă pe care nu m-aș fi săturat să o tot descopăr. M-am făcut personaj în povestea lor și am trăit câteva momente cu ei. Neavând ce să le dăruiesc în schimb pentru felul în care ei mi-au colorat sufletul, le-am dăruit, cum am știut, din ceea ce eu sunt. Am fost cu tot sufletul, m-am simțit crescând, învățând și devenind. Abia acum, după doi ani, am înțeles ce înseamnă, de fapt, voluntariatul” – Anita Radics

„Am simțit că a fost o altfel de tabără, pentru că bucuria copiilor și emoțiile pe care le-au transmis au fost fără margini. Deși nu este ușor să pictezi icoane, nu e un lucru comun, acești copii minunați au aratat că, prin curăția lor, pot deveni adevărați iconografi. Însă ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că ei au învățat să cânte «Cuvine-se cu adevarat», cântându-i, astfel, Maicii Domnului până la îmbarcarea în microbuz și plecarea din tabără” – Alexandru Vuc

„A trăit o experiență unică, specială. Timp de 6 zile am fost un fel de învățători, frați, sprijin, pentru câțiva copii care au atâta nevoie de dragoste și de afecțiune, iar noi am avut onoarea de a le-o oferi din toată inima, împlinind cuvântul lui Dumnezeu!” – George Hînda

„Pentru mine, această tabără a fost o lecție de viață, o lecție care mi-a arătat că toți copiii merită o șansă. Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că am avut ocazia să îi ajut pe acești copii, să mă joc cu ei și să le fiu ca un frate mai mare” – Mircea Ștefan

Având binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, cea de-a X – a ediție a Taberei de Creație „Credință și artă pentru toți” a reunit, timp de o săptămână, copii proveniți din locuri și medii diferite, care, împreună, au învățat unul dintre cele mai importante lucruri propuse în tabără: acela de a se accepta și de a se ajuta unul pe celălalt, lucrând, fără a-și da seama, fiecare, la zidirea sufletului celui de lângă el.