Copie a icoanei Maicii Domnului „Portărița” din Muntele Athos la Caransebeș

Autor: Serviciul Prezidial

La începutul acestei săptămâni, o delegație a Episcopiei Caransebeșului s-a deplasat în Sfântul Munte Athos, pentru a aduce în cetatea Caransebeșului o copie a icoanei Maicii Domnului „Portărița” de la Mănăstirea Iviron, icoană pictată de către monahii de la mănăstirea Vatoped. Icoana a fost atinsă de alte icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, dar și de sfintele moaște ale sfinților care ocrotesc patria monahilor aghioriți.

Așezarea icoanei în noua catedrală episcopală, se va face în mod solemn, duminică 14, august 2016. Astfel, în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, asemenea monahilor de la Iviron care în această zi poartă sfânta icoană în procesiune în jurul mănăstirii, un sobor de preoți și diaconi, avându-l în frunte pe Preasfințitul Părinte Episcop Lucian, vor purta în procesiune icoana Maicii Domnului „Portărița” și o vor așeza pentru totdeauna în Catedrala episcopală „Învierea Domnului”, spre binecuvântarea, paza și ajutorul tuturor credincioșilor din această cetate a lui Dumnezeu.

Programul manifestării duhovnicești:
9.00 – Plecarea în procesiune de la biserica „Sf. Iosif cel Nou de la Partoș” din incinta Centrului Eparhial pe traseul str. Mihail Halici – Str. Ardealului – Piața Miron Cristea – catedrala episcopală „Învierea Domnului”.
9.30 – Sf. Liturghie arhierească la catedrala episcopală „Învierea Domnului” din Caransebeș.

Harul tămăduirii nu-l are numai icoana bizantină originală, prima care s-a arătat, a Maicii Domnului „Portărița”, ci și reproducerile ei pe hârtie sau pe orice alt material. Dacă nenumărate sunt minunile „Portăriței” din anul 1004 până astăzi, nenumărate sunt și copiile ei răspândite în multe părți ale lumii, care au făcut minuni de-a lungul vremii și care fac și astăzi minuni, atunci când în inima creștinului este credință fierbinte.

Istoria athonită a icoanei începe din perioada iconoclastă a secolului IX. O văduvă și fiul ei, forțați să renunțe la sfânta icoană, au luat-o și au mers la țărm, așezând-o pe apă. În chip minunat, icoana Maicii Domnului s-a îndepărtat, plutind deasupra apei. Sfânta icoană, stând în poziție verticală deasupra apei, a plutit până la Muntele Athos.

Pentru mai mult timp, călugării athoniți au văzut un stâlp de foc pe mare, care ajungea până la cer. Această vedenie a continuat câteva nopți. Apropiindu-se cu barca, monahii au constatat că stâlpul de foc izvora din icoana Maicii Domnului, iar când doreau să se apropie, icoana se depărta. Văzând acestea, călugării s-au întors la mănăstire, rugându-se Maicii Domnului ca să dăruiască acea icoană mănăstirii lor.

Maica Domnului s-a arătat în vis unui călugăr evlavios al Mănăstirii Iviron, Cuviosul Gavriil (12 iulie) zicându-i să meargă pe apă după icoana sa. Mergând la țărm, Gavriil a pășit pe valurile mării ca pe uscat, învrednicindu-se să ia cu mâinile sale această icoană grea și de mari dimensiuni, și a așezat-o în biserica mănăstirii.

În ziua următoare, călugării nu au mai găsit icoana Maicii Domnului în biserică, dar căutând-o, au văzut-o pe zidul mănăstirii, deasupra porții. Atunci au luat icoana și au dus-o în biserică, dar iarăși au găsit-o pe zidul de la poartă. Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori, până când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a arătat Sfântului Gavriil voința ei, zicând că nu dorește ca icoana să fie păzită de către monahi, ci mai degrabă ea vrea să-i protejeze pe ei - nu doar în viața de acum, ci și în cea viitoare. După aceasta, icoana a fost așezată în paraclisul de la poarta mănăstirii, ajungând să fie numită icoana Maicii Domnului „Portărița”.