„Dar și misiune”, cartea care apropie sufletul de Dumnezeu

Autor: Nana Filip

Cu ocazia praznicului Adormirii Maicii Domnului și a desfășurării Zilelor Culturii și Spiritualității la Răcășdia, s-a lansat cea mai nouă carte de factură religioasă a poetei Adriana Boia.

„Dar și misiune” reprezintă cel de-al șaselea volum de poezii religioase al poetei, poezii care au menirea de a sublinia importanța apropierii sufletului de Dumnezeu, de ceea ce contează cu adevărat în existența umanității. Despărțiți de Creator prin superficialitatea pe care se bizuie societatea de astăzi, Adriana Boia a încercat, prin noul său volum de poezii, să aducă în sufletele cititorilor săi lumina dumnezeiască și bucuria trăirii unei relații vii, dinamice cu Dumnezeu.

„Subiectul acesta este inepuizabil, stârnește și controverse,dar pentru mine este fascinant! Este acel ceva pe care-l căutam demult, fără a conștientiza, dar nu s-a materializat până acum și nu aș renunța la el niciodată, mă reprezintă. Versurile acestea sunt natura mea, eul meu, menirea mea, talantul meu cel prețios, credința, pasiunea,regăsirea, împlinirea, relația mea cu bunul Dumnezeu și cu mine, însămi, în același timp. Nu întâmplător am intitulat, sugestiv și titlul volumului «Dar și misiune». Mă închin în Fața Creatorului și-I mulțumesc pentru încredințarea talantului: «Să-L purtăm prin lume, strălucind,/În icoana-I omenească făr egal,/E o misiune, s-o împlinim cu jind,/Să înmulțim talantul Său regal!/»”, a subliniat poeta Adriana Boia.

Doamna Adriana Boia, poetă cunoscută din comuna Răcașdia, a îmbrățișat cu multă deschidere aprofundarea studiilor superioare teologice. Remarcând cu tristețe distanțarea făpturii omenești de Dumnezeu, dar și faptul că oamenii tratează cu superficialitate atât arta, cât și propriul suflet, poeta Adriana Boia a hotărât să aducă, prin cel mai nou volum, un cadou poetic, intitulându-l frumos „Dar și misiune”. Ca studentă la Teologie, și-a asumat misiunea de a propăvădui cuvântul lui Dumnezeu și de a ajuta cititorii să își deschidă sufletele spre ceresc, acele suflete aflate mereu în căutarea fericirii, dar care nu aprofundează relația cu Dumnezeu, relație ce poate fi atât de specială, fiind totodată singura cale reală spre fericirea autentică, desăvârșită.

Pe lângă dialogul cu cititorii, prin care poeta îi îndeamnă la rugăciune și închinare, Adriana Boia și-a exprimat, în poezia „Mă doare sufletul Tău”, dorurile sufletului însetat de Dumnezeu, de bine și de frumos, ca un cânt al durerii față de răutatea și indiferența lumii, scris prin prisma sufletului de Tată ceresc, îndurerat și El de răutatea copiilor Săi:

„Doamne, mă doare sufletul Tău,
Când privești în viețile noastre
Și ochii Tăi mă dor, prea rău,
Când umblete găsești pe căile nefaste.”