Dar pentru românii din sudul Dunării

Autor: Serviciul prezidial

În urma hotărârilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin care eparhiile din ţară au în responsabilitate misionară şi pe românii aflaţi la sudul Dunării, Episcopia Caransebeşului s-a oferit ca, după posibilităţi, să acorde ajutor material şi spiritual comunităţilor creştine cu populaţie românească de pe Valea Timocului şi Valea Moravei.

În acest duh al ajutorării, miercuri, 16 martie, a.c., cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi prin purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte episcop Lucian, o delegaţiei a Episcopiei Caransebeşului a dăruit un clopot comunităţii ortodoxe române nou înfiinţate din localitatea Busur, Valea Moravei – Serbia.

Delegaţia Episcopiei Caransebeşului a vizitat pentru început noul sediu al Protopopiatului Daciei Ripensis din Negotin, sediu achiziţionat recent de Patriarhia Română, apoi a ajuns în Valea Moravei, în parohia Busur unde a fost aşteptată de părintele Iel Bobu Lui, paroh în localitatea Isacova şi administrator parohial al parohiei Busur. Credincioşii parohiei, prezenţi în număr mare, au întâmpinat cu mulţumire donaţia făcută de Episcopia Caransebeşului şi au ascultat cu bucurie glasul noului clopot ce îi va chema la rugăciune şi slujbă bisericească în limba română. Clopotul donat a fost aşezat în clopotniţa ridicată de credincioşii parohiei Busur în locul unde pe viitor se va construi o biserică în care să se slujească în limba română.

Părintele Daniel Alic, consilierul cultural al Episcopiei Caransebeşului, ne-a mărturisit: „Din responsabilitate misionară faţă de fraţii noştrii de-un neam şi de o limbă din sudul Dunării, am venit din partea Episcopiei Caransebeşului cu binecuvântarea şi cu purtarea de grijă a Preasfinţitului Părintelui Episcop Lucian al Caransebeşului, ca să dăruim comunităţii româneşti din Busur de pe Valea Moraviei, un clopot. Acest dar pe care episcopia noastră îl face românilor de aici din Morava, reprezintă, pe lângă binecuvântarea lui Dumnezeu ce vine odată cu glasul care îi cheamă pe oamenii de aici la rugăciune în limba română, rugăciune pe care nu au mai avut-o de aproape 200 de ani, şi o realitate simbolică: în primul rând clopotul pe care l-am adus astăzi aici, vine dintr-o filie a Episcopiei Caransebeşului care s-a depopulat aproape în totalitate, şi chiar dacă am fost martorii cu tristeţe a unui declin demografic a unei localităţi din episcopia noastră, suntem bucuroşi că iată clopotul de la Filia Bărbosu a ajuns într-un loc unde renaşte o nouă comunitate de credincioşi; în al doilea rând gestul nostru este simbolic pentru că acest clopot este inscripţionat cu localitatea unde a fost turnat Reşiţa şi are înscris pe el anul 1918, anul unităţii tuturor românilor”.

Credincioşii români de la sudul Dunării au fost văduviţi de aproape 200 de ani de slujbe în limba românească şi nici nu au avut acces la şcoală în limba proprie. Cu toate acestea, sunt peste 200 de localităţi curat româneşti, în care, fireşte, se vorbeşte limba română.
Prin acest act de binefacere, renaşte viaţa spirituală într-o comunitate de români şi se repară o nedreptate istorică.