Denia Acatistului Bunei Vestiri oficiată la Catedrala Episcopală din Caransebeş

Autor: Serviciul Prezidial

Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat în Catedrala Episcopală cu hramurile „Învierea Domnului” şi „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din Caransebeş, în data de 8 aprilie 2011, slujba Deniei Acatistului Născătoarei de Dumnezeu. La slujbă au luat parte elevi şi studenţi ai învăţământului teologic din Caransebeş, precum numeroşi credincioşi şi credincioase.

Acatistul Bunei Vestiri sau Acatistul Maicii Domnului, cum mai este cunoscut, este cel mai vechi imn liturgic de acest gen pe care îl cunoaşte Biserica şi a servit drept model pentru numeroasele imnuri liturgice alcătuite mai târziu închinate sfinţilor sau unor mari sărbători creştine. Sinaxarele au atribuit pentru multă vreme crearea acestui imn Patriarhului Serghie al Constantinopolului, dar în urma analizelor asupra textului mulţi cercetători au considerat că această lucrare aparţine lui Roman Melodul, sunt însă specialişti care susţin că imnul este şi mai vechi.

Originea Acatistului Bunei Vestiri o găsim la anul 626 atunci când Constantinopolul a fost salvat în chip miraculos de către Fecioara Maria în timpul asediului oraşului de către avari şi perşi. Tradiţia ne spune că Patriarhul Serghie al Costantinopolului, în timpul atacului asupra oraşului, a făcut procesiuni pe zidurile cetăţii cu relicvele Sfintei Cruci, cu icoana Mântuitorului Iisus Hristos şi cu veşmântul Maicii Domnului, îndemnând poporul la rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu pentru a birui în luptă. Pentru ajutorul oferit, locuitorii oraşului, în noaptea victoriei, au cântat imnuri în semn de mulţumire către Sfânta Fecioara Maria.

Slujba Acatistului Maicii Domnului, este un imn de laudă şi mulţumire închinat Sfintei Fecioare Maria, Biserica a statornicit ca acesta să fie citit vineri seara, în cadrul deniei care îi poartă şi numele, din săptămâna a cincea a Postului Mare. Motivul pentru care se citeşte în această perioadă îl reprezintă apropierea de sărbătoarea Praznicului Întrupării Domnului sau al Bunei Vestiri, totodată cuprinde şi numeroase învăţături dogmatice cu privire la mariologie şi hristologie, implicit şi la întruparea mai presus de fire a Mântuitorului Iisus Hristos.