Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Înaltpreasfinţitul Părinte Eftimie, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Autor: † Lucian, Episcopul Caransebeşului

Preasfinția Voastră, Preasfințite Părinte Episcop - Vicar Ioachim Băcăuanul, Preavenerabil Consiliu Eparhial al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, Preacuvioși și Preacucernici Părinţi, Iubiţi credincioşi,

Rostul pentru care Dumnezeu ne-a adus pe lume şi ne-a înzestrat cu chipul Său este acela de a ne împlini umanul şi a ajunge la asemănarea cu El. În drumul vieţii noastre pământeşti suntem încercați de suferințe și neputințe îndelungate, așezate cu rânduială în viața noastră, ca și prin acestea să dobândim asemănarea cu Dumnezeu.

După îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care îi mărturisea ucenicului său Timotei că „lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Tim, 4, 7-8), răposatul în Domnul, vrednicul de pomenire arhiepiscop Eftimie a fost un neostenit luptător pentru dobândirea vieţii celei întru Dumnezeu.

Trecut prin multe încercări ale vieții și societății, pe care le-a înfruntat cu demnitate, dar și cu o bunătate recunoscută de semeni, arhiepiscopul Eftimie s-a evidențiat prin statornica sa lucrare în eparhia pe care a păstorit-o, înscriindu-se între distinșii ierarhi care s-au confundat cu realitățile din mijlocul credincioșilor pe care i-a arhipăstorit. Monah de vocație, și-a dedicat întreaga activitate slujiri Bisericii, fiind înălțat, prin ostenelile sale, până la treapta arhierească în care a slujit până la sfârșitul vieții, chiar dacă ultimii ani au fost încărcați de suferință. Pentru toate acestea, Dumnezeu l-a răsplătit prin cununa unui secol de viețuire pilduitoare.

Dumnezeu să răsplătească ostenelile robului Său Eftimie arhiepiscopul și să-l odihnească în pace!

† Lucian,
Episcopul Caransebeşului