Hramul bisericii parohiale din Câlnic

Hramul bisericii parohiale din Câlnic
La sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel Parohia Câlnic din Protopopiatul Reșița și-a sărbătorit hramul
Autor: Pr. Valentin Popovici
Așa cum fiecare locaş de cult este închinat unei sărbători sau poartă numele unuia sau mai multor sfinţi, dintru începuturile existenţei sale și biserica din Parohia Câlnic, Protopopiatul Reșița a purtat neîntrerupt vechiul hram închinat Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Încă de la orele dimineții luni, 29 iunie, credincioșii au început ziua hramului cu rugăciune, venind în număr mare pentru a participa la Sfânta Liturghie și a se împărtăși cu Sfintele Taine.

După încheierea Sfintei Liturghii a fost înconjurată biserica în procesiune, iar toți cei prezenți au fost serviți cu suc și cozonac, în semn de cinstire a patronilor bisericii, în amintirea vechilor agape frățești creștine. În contextul anului omagial închinat păstorilor de suflete, s-a oficiat și un parastas în memoria tuturor celor ce au slujit cu vrednicie la altarul bisericii din Câlnic.

Parada portului popular local şi deschiderea rugii satului au încheiat încă o zi frumoasă din viaţa bisericii şi a întregii comunităţi, în mersul său firesc pentru păstrarea credinţei şi a valorilor româneşti ce o definesc.

„După tradiţia bisericească, ziua hramului se defineşte ca o sărbătoare aparte în viaţa întregii comunităţi. Dimineaţa la Sfânta Liturghie, iar după-amiaza la rugă, se constituie ca o bucurie deplină, exprimată în respectul faţă de valorile spirituale şi continuarea unor tradiţii populare străvechi. La fel ca și vechiul locaş de cult din lemn şi actualul din piatră este sub patronajul acestor doi mari apostoli”, a subliniat părintele paroh Valentin Popovici.

Aşezată pe cursul superior al râului Bârzava, localitatea Câlnic şi-a format întotdeauna existenţa în jurul bisericii şi a credinţei străbune. Prima menţiune documentară a satului Câlnic datează din jurul anului 1597. În 1745 avea deja 169 de case şi o biserică de lemn. Prima biserică din lemn masiv de stejar, a fost situată la aproximativ 15/20 m de cea actuală. Ea a fost ridicată în anul 1745 sub episcopul Isaia, având doi preoţi: Radul şi Mihail. În anul 1794 au demarat lucrările pentru un nou locaş de cult, din piatră şi mai spaţios, dată fiind creşterea demografică şi dezvoltarea economică a aşezării.

Data: 1 iulie 2015 • Vizualizări: 505