Hramul mănăstirii Slatina-Nera

Autor: Serviciul Exarhat

Aşezată pe vale Nerei, imediat după ce râul ţâşneşte cu putere din încleştarea munţilor, ce l-au forţat să taie cele mai frumoase chei din ţara Banatului, mănăstirea „Sf. Cuviosă Parascheva”, Slatina Nera, a cinstit prin rugăciune către Dumnezeu şi milostenie către pelerini, pe cuvioasa-i ocrotitoare, Sf. Parascheva.

Cu toate că drumul de acces nu permite decât o anumită categorie de autovehicule, şi eşti întâmpinat încă de departe munţii de steril provenit din exploatarea minereului de cupru, iar sterilitatea duhovnicească a lumii actuale te îmbie la comoditate şi confort, nu a fost prea greu pentru adevăraţii credicioşi, majoritatea ajunşi la mănăstire după ce au străbătut apostoleşte cei 3 km de drum ce leagă mănăstirea de Sasca Montană, să se roage la această sărbătoare.

Încă de cu seară, la slujba privgherii, pelerinii au fost prezenţi în faţa altarului din curtea mănăstirii, ridicat special pentru acest eveniment, numărul lor fiind considerabil în ziua praznicului, când Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de 15 preoţi, ce au avut în frunte pe P.Cuv. Arhim. Constantin Timiş, exarhul Episcopiei Caranbeşului şi P.C. Pr. Călin V. Ianchiş, consilier social, delegaţii Preasfinţiei Sale Lucian, Episcopul Caransbeşului la acest eveniment.

Mulţi dintre credincioşi şi-au îndreptat paşii către mănăstire în acestă zi de praznic pentru a-şi curăţi păcatele prin taina Spovedaniei şi pentru a se uni cu Hristos prin taina împărtăşaniei, davadă fiind numărul mare al celor care au rîspuns la chemarea preotului „cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”. De altfel, după cum remarca P.On. Prot. Ioan Văran, protopopul Oraviţei, deşi este cea mai tănără mănăstire din Episcopia Caransebeşului, a cărui viaţă de obşte, prin binecuvântarea Preasfinţiei Sale Emilian, episcopul de atunci al Caransebeşului, a născut în urmă cu 16 ani într-un vagon rutier, pe care cu greu l-au urcat în acest loc maicile, azi acest „copil”, numit mănăstirea Nera, numără peste 50 de vieţuitoare şi mulţime de credincioşi şi binefăcători, a căror rugăciuni şi strădanii au ridicat în acest răstimp o adevărată cetate pe valea Nerei.