Hramul Mănăstirii Teiuş

Autor: Serviciul exarhat

La Praznicul „Adormirii Maicii Domnului”, Mănăstirea Teiuş din Caransebeş şi-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej mulţime de credincioşi, alături de preoţi din Episcopia Caransebeşului, au poposit în rugăciune şi cântare la aşezământul monahal.

Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, şi la invitaţia părintelui arhimandrit Justinian Tibil, stareţul mănăstirii, anul acesta Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la Sfânta Litrughie au fost date de către corul „Armonia” al catedralei vechi din Arad, dirijat de către maestrul Ovidiu Boar.

La slujbă au participat autorităţi centrale, judeţene şi locale, precum şi un impresionant număr de credincioşi care participă an de an la sărbătorirea hramului mănăstirii. Cuvântul de învăţătură i-a aparţinut Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria, care a precizat: „Suntem adunaţi aici, pe culmile Caransebeşului, într-un loc sfinţit, pentru a cinsti aşa cum se cuvine praznicul acesta mare şi luminat de astăzi, Praznicul „Adormirii Maicii Domnului”, sau cum se numeşte în popor Sfânta Măria Mare. De la începutul vieţii Sale, tot ce s-a întâmplat cu această persoană, pe care noi o numim într-un mod simplu, dar atât de profund Maica Domnului, sau Fecioara Maria, a stat sub semnul minunii, sub semnul purtării de grijă al lui Dumnezeu, sub semnul intervenţiei minunate pe care Bunul Dumnezeu o are pentru noi oamenii în această lume. Într-adevăr, a trebuit ce El, Dumnezeul Cel Atotputernic, Dumnezeul Cel ceresc, Dumnezeu Cel care a făcut cerul şi pământul, pentru că să nu lase lucrul mâinilor Sale, lumea aceasta, şi mai ales pe noi oamenii, care suntem cununa creaţiei lui Dumnezeu, lucrul cel mai de seamă pe care Dumnezeu l-a făcut în lumea aceasta văzută, pentru ca Dumnezeul să nu lase pe Adam cel rătăcit, după ce căzuse în păcat, să petreacă în suferinţe, în neputinţe, în boli îndelungate, Dumnezeu avea nevoie de un om ales, prin care să petreacă în chipul cel mai desăvârşit de noi oamenii, Dumnezeu avea nevoie de o fiinţă aleasă, de o fiinţă curată, şi a găsit-o în persoana Celei pe care noi astăzi o cinstim în mod deosebit şi care se numeşte pururea Fecioară Maria, şi totuşi ca un paradox al credinţei noastre, este şi Maica Dumnezeului Celui Preaînalt”.

„Praznicul de astăzi al „Adormirii Maicii Domnului”, face parte din sărbătorile importante închinate Sfinte Fecioare Maria, prin care biserica aduce prinos de recunoştinţă Născătoarei de Dumnezeu, pentru că aceasta a contribuit la mântuirea neamului omenesc. Sărbătoarea de astăzi a „Adormirii Maicii Domnului” ne aminteşte de mutarea de pe pământ la cer a Sfintei Fecioare Maria. Este un praznic de întristare, pe de o parte, în sensul că Maica Domnului se mută din viaţa aceasta pământească la viaţa cea fără de sfârşit, dar este şi un praznic al bucuriei pentru că Maica Domnului a fost înălţată de însuşi Fiul ei la cer, astfel trupul ei nu a gustat niciodată stricăciunea”, ne-a mărturisit părintele arhimandrit Constantin Timiş, exarhul mănăstirilor Episcopiei Caransebeşului.

La final Preasfinţitul Părinte Siluan, soborul de preoţi şi diaconi, invitaţii, oaspeţii şi oficialităţile Judeţului Caraş Severin, precum şi credincioşii, au participat la o agapă frăţească oferită de către obştea Mănăstirii Teiuş cu prilejul acestui fericit eveniment.