Împreună pentru copiii noștri

Autor: Serviciul Social-Misionar

Studiul de față este unul pilot și a constat în realizarea unui sondaj de opinie în rândul elevilor din localitățile aparținătoare Protopopiatului Moldova Nouă, din județul Caras-Severin, cu vârste cuprinse între 10 și 15 ani. Volumul eşantionului a fost de 557 respondenţi, culegerea de date s-a realizat prin aplicarea de chestionare individuale, iar rezultatele lui pot fi extrapolate la nivel de județ, având în vedere indicatorii socio-demografici și economici.

Instrumentul de cercetare folosit a fost chestionarul sociologic individual care a cuprins zece întrebări, iar eroarea maximă tolerată +/-3 % la un nivel de încredere de 95%, studiul fiind reprezentativ pentru arealul administrativ al Protopopiatului Moldova Nouă. Cercetarea a fost coordonată de Sectorul Social – Filantropic, Misionar și Activități cu tineretul al Episcopiei Caransebeșului, iar aplicarea chestionarelor a fost realizată de către preoții parohi din localitățile unde există școli gimnaziale în perioada februarie–martie 2013.

Distribuția respondenților în funcție de mediul de rezidență este de 59% rural și 41% urban, în funcție de sex 53% sunt fete, iar 47% băieți, iar în funcție de vârstă 53 % dintre respondeți au vârsta între 13-15 ani și 47% au între 10-12 ani.

Copiii zilelor noastre

Ca o primă apreciere se desprinde clar ideea că, în cazul copiilor din zilele noastre, preocupările, pasiunile și chiar valorile sunt radical diferite față de cele ale părinților sau ale bunicilor lor. De departe se evidențiază tendința tinerei generații spre realitățile de ordin virtual și spre petrecerea unui timp cât mai mare nesupravegheați de părinți, înregistrându-se o tendință de „emancipare” de la vârste tot mai fragede. Copiii de azi își doresc, și în bună măsură reușesc, să se maturizeze cât mai repede, o maturizare atât în plan biologic, cât și în ceea ce privește preocupările sau activitățile lor.

Copilul de azi e un copil „la modă” sau „în ton cu moda” și cu tehnologia. Este, în același timp, oglinda părintelui contemporan, preocupat de un confort material sporit, cu o tendință accentuată spre satisfacțiile materiale de moment și aproape nepăsător față de suflet și adevăratele valori creștine. Dealtfel, percepția copiilor față de credință, precum și prezența lor în biserică este în concordanță cu cea a părinților lor, în sensul în care cei mai mulți sunt pasivi și văd în Biserică sau în manifestarea credinței ceva desuet, de importanță secundară. Ca un exemplu în acest sens, pentru copiii de vârstă gimnazială devine important de la vârste tot mai fragede să aibă un „prieten(ă)” în sensul de partener, lucru favorizat și de dezvoltarea biologică găbită de alimentația greșită, fără însă ca, așa cum se constată dintr-o privire de ansamblu asupra societății acest lucru să se concretizeze în întemeierea unei familii la o vârstă fragedă. În opoziție, prezența lui Dumnezeu în viața copiilor nostri este una tot mai redusă, iar adevăratele valori promovate nu doar de Biserică – precum binele, frumosul, comuniunea, cunoașterea, sunt înlocuite de valori egoiste de ordin material: îndestulare, lăcomie, mândrie, desfrânare, violență. Tendința în acest sens este îngrijorătoare pentru că tânărul de azi se îndepărtează de Biserică și, implicit, de Dumnezeu într-un rimt alarmant pe măsură ce crește în vârstă.

Familie, școală, timp liber

Fenomenul migrației părinților la muncă în străinătate, cu influențe dramatice asupra creșterii și dezvoltării copiilor, se manifestă la cote ridicate. Pentru mai bine de 10% dintre copiii de gimnaziu prezența părinților în viața lor este foarte redusă, majoritatea fiind plecați la lucru în străinătate. Mai puțin de două treimi dintre copii (64%) petrec un timp normal, de cel puțin 4 ore pe zi, cu părinții. Copiii lăsați nesupravegheați constituie una dintre cauzele comportamentelor nefirești ce caracterizează preocupările copilului contemporan. Și, deși vorbim de aproape două treimi dintre copii care , în principiu trăiesc în normalitate în acest sens, să nu uităm de timpul pasiv petrecut de copii cu părinții lor, în sensul că, sunt destule situații în care membrii unei familii sunt acasă, dar comunică foarte puțin sau deloc unii cu alții, fiecare având propriul laptop /tabletă / televizor care îl ține ocupat.

În ceea ce privește timpul alocat pregătirii pentru școală se remarcă și aici o anomalie în rândul copiilor de gimnaziu și anume doar mai puțin de un sfert (24%) alocă cel puțin trei ore pe zi temelor și preocupărilor legate de instruire și formare și un procent aproape similar (21%) alocă mai puțin de o oră zilnic acestui tip de activități. Fenomenul este și mai îngrijorător dacă privim tendința în funcție de vârsă: dacă la 10-12 ani copilul alocă cel puțin trei ore pe zi temelor în procent de 28.1%, la 13-15 ani procentul scade drastic, până la 20.9%. O tendință similară se constată și în analiza pe sexe, astfel că e limpede faptul că fetele sunt mai silitoare decât băieții: ele alocă în procent de 26.6% trei ore pe zi pentru teme, față de 21.9% băieții. Interesul pentru școală scade odată cu vârsta și într-un ritm mai accentuat în rândul băieților. Dealtfel, în rândul preferințelor specific vârstei, școala ocupă un loc modest cu doar aproximativ 5% din totalul copiilor de gimnaziu. Tendința se poate observa și în faptul că pentru copiii de azi concursurile cu premii ocupă ultimul loc, cu doar 10% din preferințele copiilor.

Un adevărat fenomen de masă cu influnețe dintre cele mai nefaste în rândul copiilor îl reprezintă calculatorul cu tot ceea ce presupune el internet, jocuri, ș.a. Astfel, pentru 85% dintre copiii de gimnaziu calculatorul este o preocupare cotidiană. Mai mult de jumătate (53%) petrec mult și foarte mult timp la calculator, mai mult de două ore zilnic, iar aproape un sfert (23%) petrec peste patru ore zilnic la calculator. Iar analiza întrebărilor cu răspuns liber, în care copiii erau întrebați de lucrurile interzise de părinți, dar pe care și-ar dori să le facă ne oferă răspunsuri de genul: aș dori să petrec mai mult timp la calculator, aș dori să stau 8 ore sau chiar toată noaptea la calculator. Deci, procentul este foarte mare, în ciuda faptului că vorbim de o vârsă fragedă, media e de 12-13 ani și de faptul că, unii părinți reușesc să restricționeze accesul la calculator al copiilor. Evoluția, însă este de-a dreptul îngrijorătoare: dacă la 10-12 ani „doar” 45.9% dintre copii stau zilnic mai mult de două ore la calculator, la 13-15 ani saltul este uriaș: 69.4% petrec cel puțin două ore zilnic la calculator. Deci, în 2-3 ani, procentul crește cu peste 50%. De menționat este și faptul că întrebarea vizează timpul la calculator pentru activități care nu au legătură cu pregătirea școlară. O tendință la fel de dramatică este cea în cazul băieților care sunt, de departe, mult mai „atașați” de calculator decât fetele: 61.8% petrec cel puțin două ore zilnic la calculator, față de 45.8% fetele. Grăitor este și faptul că 30.5% dintre băieți petrec cel puțin patru ore la calculator zilnic.

Un comentariu complementar legat de calculator este și acela legat de motivul pentru care tinerii utilizează calculatorul. Astfel, pentru băieți calculatorul este un „prieten de nădejde” în ceea ce privelte jocurile video, multe dintre ele violente, iar pentru fete o modalitate de socializare virtuală și foarte periculoasă. Timpul foarte mare petrecut la calculator, corelat cu timpul tot mai redus petrecut cu părinții ne zugrăvesc un tablou în care copiii nostri navighează nestingheriți și nesupravegheați pe un internet care abundă în sexualitate, violență și, în general, în tot felul de preocupări nepotrivite nu doar cu vârsta fragedă, ci chiar cu normalitatea… Aceasta este radiografia unui fenomen care ne distruge pur și simplu copiii, din punct de vedere intelectual, afectiv și emotional.

În ceea ce privește lucrurile agreate de copiii nostri și aici calculatorul și internetul ocupă un loc fruntaș devansat fiind doar de preferințele pentru sport. Din păcate e vorba de privitul sau practicarea online, virtuală, a unor sporturi, în mare parte a fotbalului, și nu de practicarea vreunui sport. În rândul băieților se distinge o preferință aproape obsesivă pentru fotbal. Preocupări normale vârstei, precum jocurile în aer liber cu prietenii ocupă doar locul 3 cu un procent de 12.2% în preferințele copiilor, iar școala și lectura se situează în jurul a 5% dintre preferințe. Activități specifice copilăriei, precum bicicleta, călătoriile, plimbările în natură sau desenul/pictura se situează în jurul procentului de 3% din preferințe pentru fiecare în parte. Interesul pentru biserică este nesemnificativ: doar 0.8% au spus că preferă să meargă la biserică.

Pe parcursul cercetării au fost investigate și acele lucruri pe care copiii și-ar dori să le facă, dar care le sunt interzise de părinți. Răspunsurile înregistrate aici întăresc motivele de îngrijorare pe care ar trebui să le avem cu toții: în proporție covârșitoare copiii ar dori să petreacă și mai mult timp la calculator și un număr foarte însemnat de copii ar dori să facă lucruri complet nefirești vârstei: să fumeze, să meargă la peterceri/discotecă, să stea cât mai mult timp noaptea afară, sau să aibă prieten(ă). Nu lipsesc nici copiii care și-ar dori să se bată, să se tatueze, să-și pună piercing, sau să conducă mașina sau motocicleta. Se remarcă, deci, tendința copiilor de a scăpa de sub supravegherea părinților pentru a-și putea „face de cap”. Deci, încă de la această vârstă anturajul reprezintă un factor cheie și o formă negativă în care copiii noștri se dezvoltă și cresc, fiind o alternativă „viabilă” pentru ei lipsa părinților din viața lor.