Inima şi harul topite într-o alchimie a muzicii şi lăcaşului de cult

Autor: Pr. Dr. Nichifor Tănase

Omul Evului Mediu clădea biserici care dezvăluiau neliniştea sufletului său în căutarea lui Dumnezeu. În schimb, Ortodoxia e îndrăgostită – vizual/acustic, liturgic, sacramental – de materialitatea transfigurată a creaţiei. Astfel, topite împreună inima şi harul, într-o alchimie a muzicii şi locaşului de cult, depăşesc materia uzată din noi. “Când vine harul (care suflă unde/cum voieşte) peste tine, spunea Andre Scrima, îi faci loc în tine. În loc să te întinzi, să te lăţeşti, să te îmbogăţeşti, te retragi, îi faci loc în tine. Astfel harul te poate locui.”

Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părintelui nostru, Lucian, Episcopul Caransebeşului, iniţiatorul a numeroase manifestări cultural-spirituale, care relevă o deschidere spre o ortodoxie a „timpului prezent”, în data de 18 octombrie a.c. corala Protopopiatului ortodox român din Reşiţa sub coordonarea părintelui protopop Nicolae Cătălin Mirişan, preot cu vocaţia unităţii sub semnul spiritualităţii şi culturii autentice, a participat la Festivalul naţional al corurilor de preoţi “Mare eşti, Doamne!”, ediţia a II-a organizat la Turda de către Parohia Ortodoxă Oprişani II Turda, în colaborare cu Consiliul Judeţean Cluj, Primăria şi Consiliul local Turda şi primăria şi Consiliul local Câmpia Turzii.

Festivalul, care a avut aleasa binecuvântarea a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu, a mai avut ca participanţi: Corul de cameră “Psalmodia Transylvanica” al Facultăţii de Teologie Cluj-Napoca, Corala “Iosif Naniescu” a preoţilor Protopopiatului Curtea de Argeş, Corul “Gheorghe Cucu” al preoţilor din protopopiatul Bârlad şi Corala Preoţilor Turdeni.

Smulşi temporalităţii în seara acestei binecuvântate zile, am rămas într-o suspendare a simţirii, aşteptând venirea Domnului într-un dor după lumină şi sunet. Sunetul pur, care aşteapta acolo încă înainte de actul muzical, a reuşit solidificarea umanităţii, înomenirea omului din noi, contestarea pozitivă a tot ceea ce este suficient în noi.

În drumul de la Reşiţa spre Turda, corul protopopiatului reşiţean a făcut un popas duhovnicesc la osemintele martirilor de la Aiud. Ajunşi în Turda am fost iniţiaţi în frumoasele activităţi filantropice ale parohiei gazdă a festivalului. O discuţie în capela Centrului de Îngrijire şi Asistenţă pentru Vârstnici “Acoperământul Maicii Domnului” Turda, a însemnat descoperirea unor preocupări comune în misiunea Bisericii şi prin prezenţa în corul nostru a părintelui Moise Linu de la Biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Marginea-Lend, care slujeşte, de asemenea, într-un azil de bătrâni. Ineditul centrului social din Turda este dat de îmbinarea activităţilor filantropice cu bătrânii, cu un centru de zi pentru copii. Părintele administrator Dorin Sas a ţinut să amintească sprijinul unor oameni de suflet care tocmai din Olanda s-au apropiat sufleteşte de aceste ţinuturi ardelene, dedicându-se şi unei susţineri constante a suportului material pentru aceste activităţi social-filantropice ale centrului.

Nobleţea spiritului ardelean şi civilizaţia ospitalieră, tradiţională a acestor ţinuturi a fost apreciată de către preoţii din corul protopopiatului din Reşiţa. La rândul lor, gazdele noastre au fost extrem de încântate de prestaţia conformă repertoriului prezentat în festival de către grupul nostru coral de numai 13 persoane, care a compensat, însă, prin acurateţe, forţă expresivă şi omogenitate în prestaţia scenică.

Parintele profesor dr. Vasile Stanciu de la Cluj, directorul festivalului, a denumit Turda “capitala muzicii bisericeşti corale”. În schimb, Înaltpreasfinţitul Părinte arhiepiscop Calinic, invitatul de onoare al festivalului, care a onorat cu prezenţa invitaţia făcută de Preasfinţitul părinte Episcop-Vicar Vasile Someşanul, a ţinut să elogieze sfinţenia intrinsecă a ţinutului transilvănean, preserat la tot pasul cu moşte sfinţi, generând în consecinţă transfigurarea într-un pământ binecuvântat care păstrează ca semn vizibil, printre altele, şi apele bogate mineral şi tămăduitoare. Pentru câteva clipe Turda a devenit în cuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale “Un Ierusalim românesc din care răsare lumina Hristos”, unde David reiterează cuvintele “Cânta-voi, Dumnezeului meu cât voi fi!”. Această “cântare în rugăciune” s-au “cântare în sine”, a mai spus Ierarhul, vine în prelungirea acelei aduceri-aminte paradisiace a protopărinţilor noştrii, care în starea iniţială au cântat cu îngerii, iar după cădere, prin noi, îşi reiau aceiaşi vocaţie doxologică.

O scurtă descindere, trecând prin recenta decizie a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, de a organiza un concurs de coruri catedrale, a fost oportunitatea prezentării unei scurte teologii a cântării, care pleacă din “îndemnul Duhului Sfânt Cel care lucrează cu vocea şi cu mintea noastră” oferind pace în sufletele atinse de sinergia sunetului şi a harului.

Această “rugăciune cântată”, a mai spus în încheiere şi părintele Dorin Sas, trebuie să se constitue într-un “mesaj de pace, frăţietate, unitate, solidaritate între preoţi”, care sunt apostolii lui Hristos “sare şi lumină a pământului”.

Sporirea vieţii duhovniceşti prin artă sacră, a fost rodul scontat al acestei acţiuni spiritual-culturale la un nivel intereparhial, a precizat şi Preasfinţitul părinte Episcop Vasile Somesanul. Citându-l pe Sfântul Efrem Sirul, care spune “În Biserica Slavei Tale, în cer a sta mi se pare, Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu!”, Preasfinţia Sa a prezentat din partea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Bartolomeu, mulţumiri celor prezenţi, urare de succes în activitatea corală şi binecuvântarea Bunului Dumnezeu: “Să aduceţi mereu, bucuria rugăciunii şi sporirea credinţei!” şi să păstrăm sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu, a mai adăugat distinsul ierarh.