Interpretul de muzică populară Achim Nica a trecut la Domnul

Autor: Serviciul Prezidial

Prea Cucernici Părinţi,
Mult încercată familie,
Îndoliaţi ascultători,

De la naştere şi până la moarte fiinţa omenească este însetată după împlinire, cunoaştere şi fericire. Este un dat ontologic, sădit de Dumnezeu în fiinţa noastră, să căutăm starea de fericire pentru noi şi pentru cei dragi. Un mare gânditor al omenirii spunea: „Admirabil lucru este religia creştină care, deşi pare să aibă ca obiect fericirea în viaţa viitoare, ne aduce fericirea şi aici, pe pământ! Religia creştină ne îndeamnă să nu ne punem nădejdea noastră în viaţa pământească, ce e trecătoare şi frământată de multe necazuri şi nenorociri, ci în viaţa viitoare, «unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit»”

Fericirea cea adevărată o dobândim, aşadar, în viziunea eshatologică a învăţăturii creştine, prin Hristos şi prin Biserica Sa. Trecerea din această viaţă devine pentru un creştin trecerea din fericirea cea vremelnică în fericirea cea veşnică. Moartea devine eliberare de toate slăbiciunile şi trebuinţele care pot să stânjenească fericirea desăvârşită a omului din viaţa viitoare. Prin moarte, firea omenească scapă de ultima slăbiciune intrată în ea de pe urma păcatului. Aceasta însă numai pentru că omul se ridică, prin credinţă şi prin iubirea lui Hristos, mai presus de moarte încă din viaţă, nemaitemându-se de ea, şi aşteptând-o ca un prilej de a se apropia şi mai deplin de Hristos.

Răposatul în Domnul, robul lui Dumnezeu Achim, cântăreţul lui Dumnezeu, prin toate acţiunile vieţii sale a luptat pentru fericirea cea veşnică. A muncit să dobândească o familie frumoasă cu copii împliniţi şi cu nepoţi care să mărturisească despre vrednicia tatălui lor. Pentru că a iubit modestia, a trăit simplu, ca un sătean obişnuit, lăsând în urmă laudele, aprecierile şi celebritatea. A vieţuit după rânduiala Bisericii, într-o familie curată, cu dragoste de Dumnezeu şi, în mod sincer şi fără pretenţii, a bucurat cu glasul său generaţii şi generaţii de oameni, căutând să-şi înmulţească talantul dăruit de Dumnezeu şi să-şi găsească un rost deosebit în viaţa cea pământească. Însă, mai presus de toate, a trăit şi le-a făcut pe toate cu gândul la veşnicia din Împărăţia lui Dumnezeu. După ce a ieşit la pensie, ani la rând a cântat în strana bisericii, s-a apropiat mai mult de Domnul prin împărtăşirea cu Sfintele Taine şi, alături de soţia sa credincioasă, plecată la Domnul cu câţiva ani în urmă, a fost prezent necontenit în viaţa comunităţii religioase din Obreja. Pentru că s-a dovedit un iubitor de Dumnezeu, ne rugăm astăzi, la trecerea din această lume ca Bunul Dumnezeu să-l primească şi să-l evidenţieze în viaţa cea veşnică. Şi credem cu tărie că Dumnezeu îl va răsplăti după sufletul său mare, după inima veşnic aplecată spre semenii săi, după bucuriile pe care le-a adus între oameni cu cântul său minunat şi îi va dărui robului său Achim odihnă împreună cu sfinţii Săi! DUMNEZEU SĂ-L IERTE!

† Lucian,
Episcopul Caransebeşului