Mărturii ale tinerilor cărășeni participanți la ITO 2016

Autor: Anita Radics

Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi din toată lumea şi-a adâncit taina în sufletele fiecărui tânăr care a gustat din bucuria, dragostea şi lumina dintru Hristos Domnul. Ca dovadă a faptului că mare este taina ne stau relatate, de către tinerii în ale căror suflete a rânduit Dumnezeu să îşi aşeze cuvântul, ecourile emoţiilor celor patru zile de nesfârşită comuniune. Vă invităm să descoperiți, în rândurile de mai jos, emoțiile și trăirile tinerilor cărășeni, participanți la cel mai important eveniment al anului, dedicat tinerilor ortodocși din toată lumea.

„Lumină, bucurie, iubire! Începutul unei minuni, minunea de a fi împreună. Toată această minune se rezumă pentru mine la două cuvinte: vă mulțumesc! Vă mulțumesc pentru răbdare, pentru toată dragostea, pentru toate sentimentele unice care au apărut în sufletul meu după ce v-am cunoscut! An de an, Întâlnirea Tinerilor creşte, pentru că şi noi prindem aripi! Rămân în suflet cu vocile îngereşti pe care le-am auzit, cu zâmbetele voastre, cu cele mai grăitoare cuvinte de la conferință: ,,ceea ce faci, te face". Să avem curaj să mărturisim fără de schimbare, ca şi pe străzile Bucureștiului, credința strămoșească şi să purtăm costumul popular cu dragoste de patrie si neam. Un loc spune o poveste doar lângă oameni speciali, pentru că omul sfințește locul, iar voi ați conturat povestea mea în București, m-ați întregit şi m-ați făcut să mă simt VIE! Hristos a fost, este si va fi in mijlocul nostru!” – mărturiseşte Antonia Mărilă, din Anina, în cuvinte descriptive sentimentelor acumulate în cele patru zile de comuniune.

„În fiecare an, ITO este aşteptat cu sufletul la gură de toţi participanţii. Ieşind din tiparele lumii supuse tehnologiei în care trăim, Întâlnirea de anul acesta a acordat o importanţă deosebită comuniunii tinerilor, care au participat la ateliere de discuţii pe teme de actualitate, unde au avut ocazia să îşi exprime punctul de vedere şi să cunoască tineri din alte zone, însă cu aceleaşi valori. Punctul forte al întâlnirii a fost procesiunea, la care, cu candele în mâini şi cu căldură în suflet, tinerii ortodocşi de pretutindeni s-au îndreptat spre Dealul Patriarhiei, lăsând în urma lor ecouri de credinţă şi de curaj. De asemenea, un moment remarcabil a fost întoarcerea de la Bucureşti, când, încă purtând atmosfera unică a Întâlnirii, tinerilor din grupul 66 li s-a aplicat un chestionar referitor la ierarhizarea valorilor creştine. Astfel, ordonând iubirea, credinţa, nădejdea, sfinţenia, pacea, dreptatea, adevărul şi libertatea, în funcţie de importanţa pe care le-o acorda în viaţa de zi cu zi, primele 3 locuri au fost ocupate de cele 3 virtuţi creştine: iubirea, credinţa şi nădejdea, fiind urmate de adevăr, pace, sfinţenie şi dreptate. Libertatea, noţiune atât de comună în limbajul tinerilor, a fost mai greu de clasificat, întrucât jumătate dintre cei care au răspuns la chestionar i-au acordat primul loc, iar jumătate, ultimul.” – mărturiseşte cu dragoste Anastasia Coste, o tânără din Caransebeş.

„ITO 2016 a fost, pentru mine, o experiență duhovnicească trăită la cel mai înalt nivel alături de alți tineri ai Bisericii Luptătoare! În aceste zile, pe străzile unui București care se tot depărtează de Dumnezeu, cântările și rugăciunile de laudă și de mărturisire ale tinerilor ortodocși au răsunat atât de tare, încât au fost auzite până în Ceruri! Dragostea, lumina si bunătatea pe care fiecare dintre noi le-a propovăduit au preschimbat orașul, dintr-un oraș care, în alergarea sa cotidiană uită de Dumnezeu, într-un oraș în care cuvântul "Hristos" se aude cel mai des. Bucureștiul, pe străzile căruia se striga acum un an "vrem spitale, nu catedrale!", este acum orașul din care se aud tineri strigând "suntem ortodocși!". Pe fiecare stradă, în fiecare stație de metrou, în fiecare colțișor al acestei cetăți, încă se mai aude ecoul salutului "Hristos în mijlocul nostru!". Tinerii ortodocși, timp de 4 zile, L-au chemat pe Dumnezeu fără să se oprească. Și El a fost acolo, lângă ei, în fiecare clipă. Pentru 4 zile Hristos a fost bucureștean!” – transmite George Lăpădat, un tânăr din Milcoveni, care îşi exprimă bucuria pe care ITO a reuşit să o facă să-i înflorească în suflet.

„Se poate şopti astăzi în urechile lumii că tinerii îşi doresc bucuria pe care Hristos o lasă în Biserica noastră Ortodoxă. Bucuria de a fi împreună. Să nu vânăm dintru început perfecţiunea din aceste zile. Căci atunci suntem pe un drum greşit. Am simţit şi am gândit că un grup mic ca al nostru, venit din Eparhia Caransebeşului, a trecut printr-o frumoasă tranziţie. De la punctul de început, în care nu ne cunoşteam între noi, până la punctul unde puteam simţi că suntem o familie. Toate lucrurile care au avut loc la Bucureşti au fost un efort pentru viitorul nostru. Al tuturor! Ce lucru mai frumos decât să aduni laolaltă tineri ce-şi doresc mântuirea lor şi a celorlalţi, dând totodată întru toate Slavă! Ce moment mai frumos decât să aduci sufletele lor la rugăciune şi mintea lor spre o luciditate raţională! Şi cei care nu gândesc asemenea, să afle că noi nu zbierăm la ei dragostea noastră, ci aşteptăm cu multă răbdare să primească ajutorul unei mâini ce stă pururi întinsă prin rânduiala lui Dumnezeu. Noi suntem aici pentru toţi. Dar până atunci, încercăm să ne rugăm şi să creştem prin dragoste şi smerenie. Iar până la eternul dialog intim cu Dumnezeu, noi trebuie să ascultăm şi să urmăm cuvintele Sale ce izvorăsc prin sfânta Sa Biserică Ortodoxă” – mărturiseşte Eusebiu Eşanu, din Caransebeş, în stilu-i caracteristic şi sensibil.

„Hristos în mijlocul nostru! Dau Slavă lui Dumnezeu pentru că m-a învrednicit să iau parte și în acest an la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din toată lumea. Am trăit în aceste zile clipe înălțătoare, un amalgam de sentimente: de la emoție și teamă la bucurie, împlinire sufletească, pace lăuntrică și multă iubire. Mă simt binecuvântată că am avut șansa de a cunoaște modele vii de credință, mii de suflete tinere reunite în numele credinței. Diferiți și în același timp la fel, ne-am rugat, am cântat, am dansat, ne-am bucurat, am râs, am plâns, dar cel mai important, am format o mare familie - o familie ORTODOXĂ - și toate acestea ÎMPREUNĂ. Prin zâmbetele și rugăciunile noastre am dat culoare unui oraș parcă pictat în tonuri de gri. Și da, „Dumnezeu este ca oxigenul, nu îl vezi, dar nu poți trăi fără El!” – descrie Mădălina Jojart, o tânără din Moniom, bucuria sa de a fi fost tânără întru Hristos în cele patru zile de comuniune.

„La Bucureşti, în cadrul Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi, am avut binecuvântarea de la Dumnezeu să trăiesc momente unice, fiind pentru mine o întâlnire a iertării, a cunoaşterii iubirii aproapelui şi mai ales a iubirii lui Dumnezeu! Nu mă aşteptam să fim primiţi cu atât de multă dragoste de către cei de acolo, dar am rămas plăcut surprins de toată dragostea şi bunătatea pe care ni le-au dăruit. Dar cel mai important lucru care s-a întâmplat la Bucureşti a fost mărirea familiei noastre de tineri cu noi membrii de seamă, pe care îi vom purta mereu în suflet şi în gând” – sintetizează Alexandru Vuc, din Moniom, frumoasele gânduri cu care a rămas în urma Întâlnirii.

„ITO 2016 a fost cea mai frumoasă experiență pe care am trăit-o în această vară şi nu numai! Această întâlnire a fost o provocare pentru mine. M-am simțit mai de aproape de oameni şi de Dumnezeu ca niciodată. Sunt sigur că Dumnezeu, Hristos, a fost printre noi şi S-a simțit bucuros de ceea ce facem şi că suntem acolo, pentru a-L lăuda şi a-L preamări. ITO 2016 este o amintire excepțională, în care Hristos a fost simţit cu adevărat în mijlocul nostru!” – mărturiseşte Hînda George, un tânăr din Pătaş, referindu-se la experienţa trăită alături de tinerii ortodocşi, la Bucureşti.

„Dumnezeu ne-a adunat împreună cu un scop, acela de a ne bucura şi de a transmite celorlalți cât de mult bine ne-a făcut Hristos nouă, chipurilor luminate create de El, care cu lacrimi în ochi ne mărturiseam credința strigând: "Hristos în mijlocul nostru!". În fiecare parte a fiecărei zile am reuşit să mă bucur de zâmbetele tuturor, zâmbete care îmi aduceau o pace profundă. Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu, căci fără El nu aş fi reuşit să îmi hrănesc sufletul din bunătatea, bucuria şi iubirea tuturor tinerilor pe care i-am întâlnit!” – descrie Karina Neşu, din Reşiţa, sentimentul profund pe care l-a cules din capitala ţării.

„Credinţă, mărturisire, iubire, jertfă, ajutorare, veselie – sunt doar câteva dintre sentimentele cu care m-am întors acasă care cu siguranţă nu vor fi efemere. Mă simt împlinită că am întâlnit tineri cu aceleaşi crezuri ca şi mine şi care timp de 4 zile au uitat de oboseală şi au stat neclintiţi pentru acelaşi ţel: pentru dragostea lui Hristos. Pe scurt: sunt nespus de recunoscătoare pentru tot ceea ce s-a întâmplat între noi, în noi, timp de patru zile. Hristos in mijlocul nostru!” – relatează Sabina Lauş, o tânără din Moniom, bucuria unică pe care a simţit-o

„Mărturisesc că ITO a fost pentru mine o experiență unică deoarece, cred eu, ne-am apropiat atât de mult, unii faţă de alţii, dar mai ales, ne-am apropiat de Domnul nostru Hristos. Prieteniile pe care le-am legat în capitala ţării sunt unele care nu se vor putea destrăma, deoarece le-am legat în Numele lui Hristos; prietenii care şi-au aprins inimile unele altora în momentul procesiunii şi care au mărturisit împreună Dreapta Credinţă” – descrie în cuvinte frumoase Alexandru Ribar, un tânăr din Anina.

„Experienţa ITO a fost una dintre cele mai frumoase pe care le-am trăit până acum. E minunat să te afli alături de persoanele care au acelaşi scop, care, la un moment dat, în decursul acestor zile, au simţit aceleaşi lucruri ca şi tine. Am întâlnit tineri cu adevărat extraordinari care au multe de oferit celorlalţi asemenea lor, care îşi pun sufletul în tot ceea ce fac. Am întâlnit tineri în care m-am regăsit pe mine. Am întâlnit tineri, tineri ortodocşi, cărora nu le e teamă să îşi mărturisească credinţa pe străzile unui oraş plin de prejudecăţi. Am descoperit lucruri preţioase atât despre mine, cât şi despre ceilalţi şi am început să învăţ ce înseamnă iubirea pentru aproapele. Am simţit că fac parte dintr-un întreg şi lucrul acesta mi-a umplut sufletul de bucurie!” – mărturiseşte Andreea Marocico, o tânără din Oraviţa, bucuria pe care a descoperit-o în mijlocul tuturor tinerilor ortodocşi.

„Pentru mine, ITO a însemnat o experienţă frumoasă alături de oameni care îl poarta şi ei pe Dumnezeu în inimile lor. De la cel mai mic, la cel mai mare, toţi ne-am strigat într-un singur glas Credinţa. O spun cu toată iubirea din sufletul meu: sunt printre cei mai bucuroşi tineri ortodocşi pentru că am avut ocazia să particip la această Întâlnire dedicată nouă!” – sintetizează în cuvinte frumoase Mario Tenie, un tânăr din Bocşa.

„Pentru mine, ITO a însemnat cele mai frumoase trăiri, dar cel mai important, a însemnat Dumnezeu. Toate momentele au fost extrem de importante și plăcute: de la dezbaterile pe grupe mici, până la procesiunea luminilor care, cred eu, a însemnat apogeul acestei întâlniri. Au fost 4 zile binecuvântate și pline dragoste, pline de Hristos. Și pe lângă toate acestea, am simțit că am fost lângă o adevărată familie, o familie de tineri căreia vreau să le mulţumesc pentru tot!” – transmite Cristina Micu, din Oraviţa, în cuvinte pline de emoţie.

„ITO 2016 a fost o experiență frumoasă, pentru mine, mai ales datorită faptului că a fost şi prima de acest fel. Nu am crezut că o să ne apropiem atât de mult unii de ceilalţi, aşa cum am reuşit să o facem! Mi-a plăcut foarte mult că am fost un grup plin de viaţa şi asta s-a văzut. Mi se umplea inima de bucurie atunci când oamenii ne ascultau şi erau bucuroşi de cântecele pe care le intonam şi de jocurile şi bunăstarea noastră. În aceste 4 zile, la București, am format o frumoasă familie pe care nu aş vrea să o pierd. Am început să țin la fiecare dintre prietenii mei, iar la finalul acestei experienţe, începeam să simt o uşoară tristeţe, dar şi o bucurie enormă pentru tot ceea ce s-a întâmplat!” – relatează Larisa Trocan, o tânără din Moldova Nouă, referindu-se la întreaga experienţă a Întâlnirii.

„Pentru mine, ITO 2016 a însemnat bucurie, dragoste, veselie, lumină şi nu în ultimul rând, Dumnezeu. Am avut parte de foarte multe momente frumoase şi binecuvântate, mai ales atunci când vocile noastre strigau pe străzile Bucureştiului: "Hristos în mijlocul nostru!/ Este şi va fi!". Aşa cum spunea Domnul nostru Iisus Hristos: "Unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, acolo voi fi şi Eu", pot afirma că în aceste zile L-am simţit cu adevărat pe Dumnezeu, în mijlocul nostru, în sufletul nostru. Nu pot uita momentele in care am cântat şi ne-am rugat împreună cu multă evlavie şi bucurie în priviri. Vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat prilejul de a participa la această întâlnire care îmi va rămâne întipărită în minte mult timp de acum înainte, pentru fiecare zâmbet pe care l-am primit, pentru îmbrăţişările călduroase şi pentru toată dragostea oferită!” – descrie Andreea Gealapu, o tânără din Reşiţa, bucuria de a fi fost o tânără între ceilalţi tineri ortodocşi.

„ITO 2016 a fost cea mai reuşită întâlnire la care am participat cu adevărat. Am participat atât trupeşte, dar mai ales sufleteşte. În ultima zi, când a venit vremea să plecăm, îmi doream să iau totul de la capăt, să mai petrec acelaşi timp cu oamenii lângă care am fost, cântând, râzând şi simţindu-ne bine împreună, în bucuria cea adevărată, în dragostea lui Hristos care ne-a unit pe toţi într-un singur loc, unde am întâlnit oameni frumoşi, tineri, tineri de toate vârstele!” – arată în cuvinte Andra Jurca, o tânără din Bocşa, bucuria pe care a trăit-o în cadrul ITO.
„La această întâlnire am reuşit să descopăr cât de mare este familia ortodoxă din toată lumea. Această întâlnire a readus în inimile noastre frumusețea tradiției romanești dar şi frumuseţea credinţei şi a adevăratei fericiri. De asemenea, am descoperit că, dacă ne dorim o schimbare în ţară şi în lume, noi înşine suntem cei care o putem realiza! Aşa cum am am aclamat şi la Procesiune <>” – mărturiseşte Karina Sîtea, o tânără din Reşiţa.

„Am nevoie să strig mărturia faptului că Hristos S-a atins de noi şi ne-a făcut să luminăm! Din fiecare suflet a făcut o candelă şi avut grijă să se nască din ea o taină ce ne va face să ne propovăduim bucuria. Am devenit involuntar mesagerii vii ai bucuriei pe care am trăit-o. Am devenit purtătorii de bine şi de grijă ai profunzimii de nedescris care ne-a cuprins în prea puţine zile. Şi atunci întreb eu: oare a fost Hristos cu adevărat acolo? Sau mai degrabă ne-a dus El pe noi într-un micuţ pridvor al raiului..?” – încheie, ca atinsă de Har, șirul mărurisirilor tânăra Anita Radics, din Măureni.