Mesaj de condoleanţe al Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, la trecerea în veşnicie a părintelui profesor dr. Vasile Itineanț

Autor: +Lucian Episcopul Caransebeșului

Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit,
Preaonoraţi şi Preacucernici Părinţi,
Îndurerată familie,
Îndoliată asistenţă,

Cu multă durere, întristare și resemnare am aflat de trecerea la cele veșnice a părintelui profesor dr. Vasile Itineanț, cadru didactic la Facultatea de Teologie din Timișoara, preot devotat și personalitate emblematică pentru Biserica bănățeană. Am întreținut în permanență o legătură duhovnicească cu sfinția sa, încă din perioada când am fost elev la Seminarul Teologic din Caransebeș, unde a fost dascăl de teologie între anii 1981-1996, în ultimul an de studiu fiind-mi îndrumător de generație. S-a dedicat slujirii liturgice, disciplină pe care a predat-o atât la seminar, cât și la facultate, aducându-și ofranda acestei discipline prin alcătuirea lucrărilor „Tipicul bisericesc” și „Antologhion”. A fost martor și contribuitor la reînființarea Episcopiei Caransebeșului, unde a organizat sectorul administrativ-bisericesc, fiind consilier în acest resort de activitate între anii 1994-1996. Ne-am reîntâlnit în Timișoara, la catedra Facultății de Teologie a Universității de Vest și la altarul bisericii parohiale din Calea Martirilor. Mai mult, am avut bucuria ca din încredințarea vrednicului de pomenire Mitropolit Nicolae Corneanu, în anul 2003 să-l hirotesesc iconom stavrofor.

În aceiași atmosferă distinsă am cunoscut întreaga familia preoțească Itineanț, care a oferit Bisericii bănățene trei slujitori într-o generație, respectiv: preotul Vasile, preotul Petru și preotul Gheorghe. Boala fulgerătoare și nemiloasă a frânt această troiță de slujitori, iar astăzi ne despărțim vremelnic de părintele profesor și fratele nostru duhovnicesc Vasile Itineanț. Timpul alocat studiului, precum și îndrumarea elevilor sau studenților teologi au pus în valoare personalitatea preotului, dascălului, dar mai ales a omului Vasile Itineanț. În aceste calități s-a remarcat ca o persoană distinsă, nobilă, aplecată mereu spre nevoile duhovnicești și teologice ale ucenicilor săi. Roada activității didactice i-au adus multe satisfacții, evidente prin reîntâlnirea la altarele Bisericii străbune sau în demnități ecleziale importante a foștilor săi elevi și studenți.

Știind că sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele (Înțelepciunea lui Solomon 3,1), suferința i-a fost scurtă în fața unei boli necruțătoare. Am vorbit telefonic îndată ce am aflat de șubrezirea sănătății, dar iată că sufletul său fiind plăcut lui Dumnezeu, S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii (Înțelepciunea lui Solomon 4, 14).

În aceste momente de întristare pentru familie, cadrele didactice, studenți și pentru toți credincioșii pe care i-a îndrumat pe calea mântuirii, încredințați fiind că dreptul din credinţă va fi viu (Evrei 10, 38), ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să așeze sufletul Părintelui Vasile în ceata sfinţilor Săi slujitori, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru cei îndoliați,

+Lucian

Episcopul Caransebeşului