Mesaj de condoleanţe la trecerea în veşnicie a Mitropolitului Bartolomeu Anania

Autor: Serviciul Prezidial

Preasfinţiile Voastre,
Onoraţi membrii ai Consiliului Eparhial
al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului,

În viziunea eshatologică a învăţăturii creştine, fericirea cea adevărată se dobândeşte prin Hristos şi prin Biserica Sa. Trecerea din această viaţă devine pentru creştini trecerea din fericirea cea vremelnică în fericirea cea veşnică. Moartea devine eliberare de toate slăbiciunile şi trebuinţele care pot să stânjenească fericirea desăvârşită a omului din viaţa viitoare. Prin moarte, firea omenească scapă de ultima slăbiciune intrată în ea de pe urma păcatului. Aceasta însă numai pentru că omul se ridică, prin credinţă şi prin iubirea lui Hristos, mai presus de moarte încă din viaţă, nemai temându-se de ea şi aşteptând-o ca un prilej de a se apropia şi mai deplin de Hristos.

Mitropolitul Bartolomeu, prin toată desfăşurarea vieţii sale a luptat pentru fericirea cea veşnică. A muncit să dobândească o formare intelectuală de excepţie, a suferit pentru credinţa în Dumnezeu, a luptat pentru Biserica lui Hristos „cu timp şi fără timp” şi a slujit în diferite demnităţi eclesiale cu mari responsabilităţi. Cu alte cuvinte, a luptat pentru un rost mai deosebit în viaţa sa pământească. Dar, mai presus de toate, aşa cum afirma adeseori, a trăit şi le-a făcut pe toate cu gândul la veşnicie.

Acum, în zilele trecerii la veşnicia cea nestricăcioasă a Părintelui mitropolit, cele mai grăitoare cuvinte sunt cele spuse de Sfântului Apostol Pavel ucenicului său Timotei: „lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Tim, 4, 7-8).

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe robul Său, Părintele nostru Bartolomeu, mitropolitul!

† Lucian
Episcopul Caransebeşului